După zeci de teremene, judecătorii de la Tribunalul Bucureşti fac, în sfârşit, un pas important înainte către finalizarea procesului în care fostul prefect de Hunedoara, Costel Alic, este judecat pentru delapidare. Dosarul este strâns legat de afacerea cu cuarţ din Uricani, în care este implicat şi Sorin Ovidiu Vântu.

Magistraţii de la Bucureşti au decis, marţi, să programeze termenul pentru dezbateri în dosarul în care ex-prefectul de Hunedoara, Costel Alic, este judecat pentru delapidare. Termenula  fost fixat pentru data de 28 ianuarie, iar părţile implicate îşi vor preciza punctele de vedere. Dezbaterea este etapa în care activitatea de judecată se desfăşoară în toată amploarea ei, cu participarea deplină a tuturor funcţiilor procesuale (acuzare, apărare, judecată), în cadrul căreia se realizează o tratare contradictorie a întregului conţinut al procesului penal. În acets dosar sunt nu mai puţi de 10 inculpaţi şi 19 părţi civile, printre care şi o bancă ce i-a aparţinut lui Sorin Ovidiu Vântu, dar şi Astra Asigurări, societatea ce îi aparţine miliardarului Dan Adamescu, urmărit penal pentru dare de mită într-o altă cauză. Dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului Bucureşti în 16 decembrie 2010, iar primul termen de judecată s-a consumat în 20 ianuarie 2011. De atunci, au mai fost programate zeci de termene de judecată, fără, însă, ca până acum să se fi făcut lumină în această poveste de milioane de euro.

Credit cu urmări penale

În această lucrare penală, lui Costel Alic i se impută un credit de care acesta spunea cu ceva vreme în urmă că nu s-ar fi folosit niciodată.  Practic este vorba despre un credit luat de la Banca Română de Scont – parte civilă în acest dosar – cu garanţia societăţii de asigurări Astra, cea care a fost până la urmă primul prejudiciat al afacerii. Romcuarţ, societatea care a deţinut licenţa de exploatare pentru cuarţul din cariera de al Şiglău – Uricani, a luat un credit de câteva milioane de dolari de la Banca Română de Scont, iar în contul acelor bani a dat chiar licenţa, numai ca să nu aibă nici un fel de probleme. Cum sau lucrurile în realitate, va stabili instanţa de judecată în dosarul aflat pe rol de aproape 4 ani.

Afacerea trebuia să fie un succes

Afacerea “cu cântec” a cuarţului din cariera Şiglău-Uricani a început în anul 1999, când SC “Construct Grup Internaţional” SRL, reprezentată de fostul prefect de Hunedoara, Costel Alic, a achiziţionat fabrica de procesare a acestei resurse minerale pentru suma de 250.000 de lei. Doi ani mai târziu, în 20 mai, aceeaşi firmă a primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi avizul de exploatare pentru cuarţul din cariera de pe Şiglău.  Investitorul a promis o relansare a activităţii acesteia, mai ales că în zona respectivă se găseşte cel mai pur zăcământ de cuarţ din Europa şi al treilea, din punctul de vedere al calităţii, din lume.  În baza studiilor şi rapoartelor întocmite, firma susţinea că zăcământul de cuarţ existent în carieră ajunge pentru încă 43 de ani, fiind estimat la 40-45 milioane de dolari. Calculele pe hârtie erau profitabile, aşa că SC “Construct Grup Internaţional” a obţinut nu numai licenţa de exploatare pe 20 de ani, ci şi un credit de la Banca Română de Scont, controlată de Sorin Ovidiu Vântu, pentru că nu mai existau bani în vederea redeschiderii carierei şi a fabricii de procesare a cuarţului. Şi, cu “garanţia” constituită de drepturile obţinute din exploatarea carierei, a fost obţinută o sumă de câteva milioane de dolari. În toamna anului 2001 cariera a fost redeschisă oficial cu o primă şi ultimă dinamitare a zăcământului, însă lucrurile s-au oprit aici. Linia tehnologică modernă nu a mai venit, dar a dispărut cu totul vechea fabrică, ce a fost demolată de investitorii în cuarţ. În afacerea cu cuarţ a fost atrasă şi Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra, care, conform datelor vremii, a transferat, în perioada decembrie 2000 – februarie 2001, suma de opt milioane USD – 35% către Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID) şi Banca Română de Scont (BRS), implicate iniţial în afacerea „cuarţul”. Societatea Astra a garantat cu depozitele de la BID şi  BRS creditul luat de firma fostului prefect pentru retehnologizarea Fabricii de Cuarţ.  În decursul anilor, afacerea s-a transferat de pe Construct Grup, pe Romcuarţ, dar fosta carieră a ajuns, între timp, o ruină şi asta deşi la Şiglău – Uricani se găseşte cel mai pur cuarţ din Europa, care înainte de 1989 avea o largă piaţă de desfacere.