Lipitorile tot lipitori rămân. Avide după putere, gata să sugă ceva sânge, oricât de puţin a rămas, indiferent de cine se agaţă. Aşa cum a făcut UNPR, aşa face şi PLR. Călin Popescu Tăriceanu îşi cere acum partea de miniştri. Problema e alta: lipitorile ies mereu pe ultimul loc la votul poporului, dar ajung cumva mereu la putere.

Coaliţia de guvernare a ajuns să fie formată dintr-un partid mare, PSD, de care s-au agăţat nişte lipitori mici. PLR, PC, UNPR, nişte partide minuscule, formate, în mare parte, din traseişti, care nu ar fi reuşit niciodată să intre în Parlament prin propriile forţe. Mici şi ilegitimi, dar ce trompetă! Şi nu mă refer neapărat la partidul cu Antene! Preşedintele PLR, Călin Popescu Tăriceanu, adică şeful unei formaţiuni politice care nici măcar nu există din punct de vedere juridic, are pretenţii. Ar vrea Ministerul Economiei, ar vrea Finanţele, ar vrea şi Transporturile. N-ar refuza nici Cultura sau Educaţie. Tăriceanu ar cam vrea orice, numai să mănânce şi gura lui ceva.

Lăsaţi în plop de PNL, în februarie, şi acum de UDMR, PSD a căutat noi ajutoare pentru a guverna. Şi cum numai noţiunea de „putere” stârneşte politicienii la un fel de Jocurile Foamei de bani şi de funcţii, uşa lăsată deschisă de udemerişti a fost folosită aproape instant de PLR. Adică acea aripă de pesedişti zişi liberali, ruptă din PNL după ieşirea de la guvernare. Şi cum Andrei Gerea, Daniel Chiţoiu, Radu Stroe, adică oameni de bază ai premierului, nu puteau rămâne fără funcţii, Călin Popescu Tăriceanu i-a unit pe toţi sub numele PLR (Partidul Liberal Reformator) şi îi împinge, din nou, în Cabinet.

Este ultima săptămână de negocieri pentru formarea guvernului Ponta IV. Până acum se vorbeşte chiar de înfiinţarea unui nou minister, special dedicat peleriştilor, care să coordoneze Secretariatul General al Guvernului. Victor Ponta i-a asigurat pe noii parteneri că vor primi portofolii „în conformitate cu principiul de funcţionare al coaliţiei de guvernare”. Cu alte cuvinte, în funcţie de câte voturi ne aduci în Parlament, atâtea ministere primeşti.

Două la PC, două la UNPR, două la PLR. Mai rău de PPDD, că s-ar putea să nu mai primească nimic, deşi sunt singurii care au intrat în Parlament cu nume, siglă şi voturi proprii.

Aşa-numita alianţă USL 2.0 este însă o mare chiflă. Adevăratul USL era un proiect credibil, cel puţin pentru faptul că aducea laolaltă cele mai mari partide, unul de stânga, altul de dreapta. UNPR şi PC au fost dintotdeauna nişte partide de mâna a doua, fără putere individuală, dar în care fiecare individ furat de la alţii în Parlament conta la număr. La fel e şi acum PLR, nişte voturi în plus, alte funcţii de dat.

Lipitorile tot lipitori rămân. Avide după putere, gata să sugă ceva sânge, oricât de puţin a rămas, indiferent de cine se agaţă. Aşa cum UNPR, cu Gabriel Oprea în frunte, l-a iubit şi la urât deopotrivă pe Victor Ponta, la fel l-a iubit şi l-a urât pe Traian Băsescu. Aceeaşi poveste este şi cu Tăriceanu şi peleriştii săi. Problema e alta: lipitorile ies mereu pe ultimul loc la votul poporului, dar cumva-cumva ajung mereu la putere.

Sursa:gandul.info

de Sorina Ionaşc