În ciuda scandalurilor imense care au vizat importurile de huilă în anii precedenţi, Complexul Energetic Hunedoara se vede nevoit să găsească în continuare noi surse de cărbune. Iar lipsa investiţiilor din minerit se resimte din plin şi face ca huila din import să fie mai ieftină decât cea de Valea Jiului, pe lângă faptul că are o putere clorică superioară!

Lipsa investiţiilor din minerit se vede din ce în ce mai mult. Nu avem duficientă huilă pentru vârful de iarnă al termocentralelor beneficiare, iar costurile de producţie sunt aproape duble decât la cărbunele din import. E de înţeles de ce oficialii Complexului Energetic Hunedoara caută cărbune peste graniţă. De precizat că, numai pentru această iarnă, CEH este nevoit să importe 150.000 de tone de cărbune, pentru că unităţile miniere din Valea Jiului nu pot asigura întreaga cantitate necesară stabilită ca rezervă legală pentru perioada de iarnă. Ca să treacă de vârful de iarnă, numai Termocentrala Mintia ar trebui să aibă un stoc de 240.000 de tone de combustibil convenţional pentru a trece vârful de iarnă, în timp ce minele din Valea Jiului produc împreună în medie 140.000 de tone de cărbune pe lună. Oficialii CEH au mai arătat că huila din Valea Jiului are o putere calorică de 3.400 de kcal, în timp ce necesarul minim al termocentralelor Mintia şi Paroşeni este de 3.700-3.800 kcal. Lansarea procedurilor de achiziţie a stârnit imediat discuţii aprinse, mai ales că în anii precedenţi s-a vorbit despre “importurile de cărbune purtătoare de comision”, însă realitatea ţine direct şi de lipsa investiţiilor în minele din Valea Jiului.

Huilă mai ieftină din import

Astfel, nu numai că are o putere calorică mai mare, dar cărbunele de import a ajuns chiar să fie mai ieftin decât cel din Valea Jiului. Reprezentanţii entităţii energetice spun că preţul cărbunelui achiziţionat din alte surse, conform procedurilor, este de 70 de lei pe Gcal, iar acest cost include transportul până la termocentralele beneficiare. În schimb, cel produs de minele viabile incluse în CEH – Lonea, Livezeni, Vulcan şi Lupeni – are costuri de producţie medii de aproximativ 112 lei pe Gcal. Mai ieftin puţin este cărbunele vândut de minele neviabile incluse în Societatea Naţională de Închideri de Mine Valea Jiului, respectiv Petrila, Paroşeni şi Uricani, dar asta pentru că este purtător de subvenţii. “Noi producem cu 130 de lei/ Gcal şi îl vindem la complex cu 50 de lei pe Gcal, însă 80 de lei este norma de subvenţie. Nu ieşim nici în pierdere, dar nici în câştig, pentru că aşa a fost gândită societatea, încât profitul să fie zero”, a declarat directorul general al SNIMVJ, Aurel Anghel.

În anii trecuţi, în huila adusă de peste graniţă s-au investit milioane de euro. DE eyemplu, numai în 2012 CEH a plătit peste 32 de milioane de euro pentru cărbunele importat.

Retehnologizarea doar la anul

Pentru ca unităţile extractive să fie viabile pe piaţa de energie ar fi nevoie de investiţii masive în retehnologizare. Există un rpogram, dar acesta va fi aplicat cel mai devreme la anul. Contractul este estimat la 48 de milioane de euro, din care 40 de milioane de euro reprezintă valoarea utilajelor pentru subteran şi 8 milioane de euro sunt utilajele de sortare – claubare pentru cărbune, ce vor fi aduse la unităţile miniere. CEH urmează să organiezze o licitaţie pentru aducerea utilajelor necesare, însă după ce va fi găsită sursa de finanţare.