Puţini îşi mai amintesc de ei şi mai puţini vin să le aducă un omagiu. Au luptat pentru a da jos regimul comunist şi au pierit în Revoluţia din 1989. Sunt doi eroi din Valea Jiului care plecaseră, în toiul luptelor din Capitală,  să ducă medicamente pentru cei răniţi pe frontul din Bucureşti.

Se împlinesc 25 de ani Revoluţia din Decembrie 1989, însă evenimentele sângeroase care ne-au adus libertatea şi eroismul unor tineri au fost date uitării în Valea Jiului. Nu sunt mulţi cei care ştiu că regiunea minieră are martirii ei, oameni care au murit în timpul luptelor pentru eliberare, eroi de care şi mai puţini îşi aduc aminte.  Puţini, în afară de rude, se mai duc la mormintele lor din Lupeni, acolo unde sunt îngropaţi, pentru a le aprinde în aceste zile o lumânare la căpătâi. Cât despre o comemorare nici nu mai poate fi vorba. În urmă cu câțiva ani, când s-a încercat organizarea unei ceremonii, până şi popa a refuzat să vină. „Noi îi comemorăm, îi pomenim, dar suntem tot mai puţini cei care ne mai amintim de ei. Măcar ei au murit fericiţi că sunt liberi. S-a uitat că şi Valea Jiului a avut morţi şi răniţi în Revoluţie. Ce-i drept, ei nu au murit sau au fost răniţi în Vale ci la Bucureşti, acolo unde au plecat cu ajutoare. Este revoltător că ei, care au luptat pentru schimbarea sistemului comunist cu unul democratic, au fost daţi uitării”, spun camarazii lor. Sunt doar câţiva care au luptat nu pentru titluri ci pentru un ideal. Doar ei mai aprind o lumânare la căpătâiul celor doi martiri. În decembrie 1989, în Valea Jiului, Revoluţia a început la Uricani, a continuat la Lupeni şi apoi s-a întins şi în celelalte localităţi. Cei doi eroi martiri, pe care azi i-a cam uitat lumea, au plecat în Capitală alături de alţi 18 tineri, pentru a duce medicamente dar au murit seceraţi de gloanţele celor care vroiau cu orice chip să menţină regimul comunist.