Apariţia ordonanţei prin care Ponta se leapădă de doctorat, fără să mai aştepte notele naţiei, a tras un semnal de alarmă în liniştea lumii academice. Profesorii au hotărât să protesteze online faţă de un atare act normativ, anunţând că li se pare inadmisibil ca Legea Educaţiei să fie modificată pentru unicul Ponta.

Pentru ce premierul poate să-şi ofere această ordonanţă de dare înapoi?! De ce alţi politicieni să nu binemerite înţelegearea naţiei şi a mecanismelor guvernamentale de „legiferare”, dacă vor să renunţe la tot ce-au luat, înainte să li se ia, conform legii? Aşa stat de drept, mai zic şi eu.

Aud, însă, că acum, după apariţia ordonanţei care îi dă dreptul premierului să renunţe, pur şi simplu, la doctorat, pe sistem că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, “reprezentanţi ai lumii academice protestează faţă de un astfel de act normativ”, pe motiv că “e inadmisibil ca Legea Educaţiei să fie modificată pentru un singur om”.

Cum ar veni, doar ordonanţa nesimţită, gravitatea ei, ne-a cutremurat. Faptul că ne-am trezit în faţa unei anomalii legislative extreme – “actul normativ care poate legifera orice”, felul de a face legea, la minut, pentru justificarea actelor premierului, ale miniştrilor, ale aleşilor, ne-a sculat din morţi. Plagiatul nu! Tema plagiatului, în sine, a lăsat naţia aproape rece – în afară de noi, câţiva, care ne-am agitat p-aici, prin ziare, şi încă vreo două comisii universitare. Restul, s-au aşezat, ca de obicei, la coadă la bilete, la spectacol; la circ, să vadă cum iese figura.

Păi, i-aş întreba pe protestatarii online, pe profesorii universitari din România şi din străinătate, care au semnat petiţia online împotriva ordonanţei, de ce n-au semnat una şi împotriva plagiatului, mare cât o zi de post, la vremea cuvenită? De ce n-au ieşit pe stradă, aşa cum fac, în democraţie, reprezentanţii tuturor breslelor, când îşi simt demnitatea agresată? De ce n-au luat atitudine? De ce n-au intrat în grevă universitară sau doctoricească? De ce n-au ieşit, şi ei, la plimbare, în jurul Palatului Victoria, la fel cum au ieşit alţi români la plimbare în jurul Palatului Cotroceni? Aveau treabă? Aveau vacanţă? Era plagiatul un lucru mărunt, obişnuit, mai ales când în discuţie era vorba de furtişagul unui premier?

Domnii profesori ar trebui să înţeleagă, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, că tupeul lui Victor Ponta a crescut direct proporţional cu nepăsarea domniilor lor. Că Victor Ponta şi-a dat ordonanţă de lepădare de şmen, bazându-se pe reacţia lor, extrem de slabă, vizavi de un act social extrem grav: însuşirea unei producţii intelectuale, în interes personal imediat.

Oare nu i-o fi cutremurat pe aceşti oameni revelaţia stranie că erau colegi, cu patalama, ai unui palgiator lipsit de scrupule?!

Ce mai speră ei, astăzi? Să-l trezească din somnul său cataleptic pe Victor Ciorbea? Să-i responsabilizeze pe membrii guvernului? Să-l determine pe Ponta să-şi facă seppuku în faţa guvernului, stopând un act normativ, fapt care l-ar incrimina, o dată în plus?

Personal, cred că nimic din toate acestea nu mai e posibil. Dar sper, sincer, să mă înşel.

Sursa: Gândul.info

Autor: Marian Sultanoiu