Staţiunea turistică Straja Lupeni a devenit deja, de câţiva ani buni, una dintre cele mai atractive destinaţii de vacanţă, pentru mii de români şi, fapt absolut îmbucurător, pentru tot mai mulţi turişti străini. Puţini sunt însă aceia care ştiu că, până să ajungă aici, Straja a trecut prin numeroase transformări, prin investiţii enorme şi a avut nevoie de construirea unei imagini care să-i contureze statutul de destinaţie turistică atractivă.

Dacă în circa 15 ani de zile, de când este cunoscută drept destinaţie de vacanţă, numărul turiştilor care vin în Straja a crescut de la câteva zeci la câteva mii, acest lucru i se datorează, în mod absolut incontestabil, în primul rând, omului de afaceri Emil Părău şi, mai apoi, unuia dintre veteranii Salvamontului din România, George Resiga.

Emil Părău, multiplu laureat al titlului de “cel mai bun investitor în turism din Valea Jiului”, considerat de mulţi drept “părintele” staţiunii Straja îşi mai aduce aminte că, în urmă cu aproape 20 ani, când şi-a transformat propria căsuţă de vacanţă de la munte în “Cabana Montana”, Straja nu exista ca şi destinaţie turistică pe harta României. “Primii mei turişti au fost nişte studenţi din Timişoara, pe care i-a adus la cabana mea, aflată încă, la vremea respectivă (4 februarie 1996), în construcţie, profesorul Bădiaş” îşi aminteşte Milu Părău primii săi paşi din ceea ce avea să devină o afacere de mare succes, pentru el şi pentru Valea Jiului. “Faptul că s-au simţit bine la noi, că au avut parte de cazare şi servicii la un preţ bun, i-a determinat pe acei studenţi să revină an de an, de atunci, la Straja. Mai mult, ei sunt cei care au dus vorba mai departe, despre Straja, şi aşa s-au pus bazele turismului în Straja” spune Părău.

Astăzi, după aproape două decenii de la momentul descris de Emil Părău, staţiunea din munţii Vâlcanului este una dintre cele mai căutate din Sud-Vestul şi Centrul ţării. Oficial, capacitatea de cazare este de circa 3.000 de locuri în 210 cabane, case de vacanță, pensiuni şi vile. Dintre acestea, aproape 40 au fost clasificate la 1,2 sau 3 stele, Straja fiind declarată staţiune de interes local în anul 2002.

Aici funcţionează, în sezonul turistic de iarnă 12 pârtii de schi, unele fiind echipate cu instalaţii de nocturnă, ceea ce face posibilă utilizarea acestora până la ore târzii din noapte. Domeniul schiabil din Straja însumează acum 26 de kilometri de pârtii de schi pentru toate categoriile de dificultate, toate dotate cu instalaţii de teleschi iar unele dintre acestea cu instalaţii de nocturnă.

Nu doar practicarea sporturilor de iarnă reprezintă însă astăzi, punctele de atracţie din Straja.

Aici, datorită aceluiaşi investitor Emil Părău, se numără o serie de alte obiective demne de a fi văzute. Iar ceea ce este şi mai interesant este că fiecare dintre aceste obiective are o poveste aparte. O poveste de viaţă, o poveste de suflet. Una dintre acestea este şi cea a imensei “Cruci a Eroilor” ridicată la Straja după modelul celei din Caraiman. Legenda spune că, în timpul Primului Război Mondial, un batalion întreg de armată a dispărut fără urmă în aceşti munţi. Tot legenda mai spune că, de atunci, an după an, pe muntele Straja cel puţin un om îşi pierdea viaţa. În 1996, un bec din cabana “Montana” s-a ars, în interiorul acestuia apărând semnul unei cruci. La sfatul călugărilor de la Sfânta Mănăstire Lainici, Emil Părău, împreună cu alţi cabanieri şi cu minerii de la mina Lupeni au ridicat, la cota 1550, pe o stâncă, o cruce din metal înaltă de 9 metri, în memoria ostaşilor români care s-au săvârşit pe aceste meleaguri. În mod la fel de misterios, odată cu ridicarea Crucii, nu au mai fost înregistrate decese la Straja iar staţiunea a fost cuprinsă de o dezvoltare uimitoare. “În mod categoric a fost un semn de la Dumnezeu” – spune Emil Părău, om cu credinţă în Dumnezeu.

Tot de numele acestui investitor se leagă construirea unui frumos lăcaş monahal, devenit loc de pelerilaj pentru sute de credincioşi care, an de an, urcă pe jos, din centrul Lupeniului până la schitul Straja, purtând pe umeri o cruce de 5 metri şi peste 200 de kilograme, în cea mai cunoscută procesiune a “Drumului Crucii” din România.

Şi tot printre punctele de atracţie ale staţiunii Straja se numără ursul Baloo, devenit deja un “cetăţean de onoare” al staţiunii. Ursul Baloo a fost crescut de veteranul cabanierilor de la Straja, Martin Domokos, de aproape 15 ani şi a devenit un simbol al staţiunii şi un prieten al copiilor.

Aşa cum, în mod categoric, nu există turist care să fi venit la Straja şi să nu-l cunoască pe George Resiga. Şeful Salvamontului din Straja, George este unul dintre veteranii salvatorilor montani din România, cu o vechime de peste 30 de ani în domeniu, un om care nu doar că-ţi inspiră încredere şi siguranţă, ci este şi o veritabilă “carte de istorie”, un iscusit povestitor al snoavelor şi tradiţiilor din Valea Jiului.

Poftiţi de vă convingeţi ! La Straja.

Tiberiu VINŢAN