Copil frumos, te-as tine-ascuns
In locul unde n-au patruns
Nici rautatea, nici mania,
In locul unde e stapana bucuria.

Si ti-as pastra destelenita
Gradina vietii, si-nflorita,
Ca un suras sa fie fiecare floare,
Pe chipul tau sa rada lumina de la soare.

Si ti-as asterne dragoste in cale,
Din suflet as lasa sa scuture petale,
Ca sa nu simti nici pietre ascutite si nici spini,
Sa nu te ratacesti prin maracini.

Vise inalte ti-as pazi in palma,
Iar zborurilor tale le-as tine vremea calma,
Si timpul l-as supune si l-as imblanzi,
L-as pune in clepsidra si ti l-as darui.

Dar nu stiu cum sa fac acestea toate,
Nu era scris in nicio carte,
Si nu cred ca a fost vreun intelept
Care stia ceva si a pastrat secret.

Si-atunci tot ce ramane e sa iti dau povete,
Sa te invat ca lumea are multe fete,
Sa iti arat cum sufletul se oteleste,
Dar dragostea din el e cea care te creste.

Sa-ti spun ca din durere iei putere,
Ca pentru a cladi un vis de multe ori se cere
Sa lasi bucati de suflet sa se sfasie din tine;
Dar sa nu-ti para rau cand tot ce faci e bine!

Sa nu uiti idealuri chiar daca ti se pare
Ca s-au pierdut candva in neagra departare!
Oricat de intuneric, mai sunt cateva stele;
Sa cauti mereu zborul si sa ajungi la ele!

De cazi, sa te ridici mai sus
Si sa rasari chiar daca soarele-a apus!
Daca pierzi astazi, poti invinge maine;
Sa nu-ti vinzi inima pe-un colt de paine!

Sa nu uiti niciodata sa fii bun si drept,
Sa nu te pleci, dar sa fii intelept!
Si vietii sa-i surazi, sa stii cum sa te bucuri
De impliniri inalte si de marunte lucruri!

Iar la sfarsit, cand scazi si cand aduni,
Cand timpul ce-ti ramane e cat sa-l tii in pumni,
Sa-ti fie gandul linistit si inima senina
Ca ai trait frumos si viata ti-a fost plina.