Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da….
Armonia trupului, asemenea unei zeite
si frumusetea din suflet.

I-a mai dat Dumnezeu o inima mare,
Sa cuprinda toate iubirile lumii:
Iubire de sot, de frate, de parinti,
Dar mai ales, iubirea de mama pentru copilul ei.

I-a dat gingasia unei flori
Si taria unei stânci care nu se lasa doborâta usor
La greu.
I- a mai daruit feminitate,
Sa fie artistilor muza.
Pictorilor, sa-i poata picta în culori
Obrajii imbujorati când isi zareste iubitul;
Fericirea sau tristetea din ochi
Si zâmbetul fermecator.
Iar muzicii, i-a lasat nobletea din suflet
Sa fie in cântecele trubadurilor lumii.

Toate acestea le-a lasat Dumnezeu – femeii.