Potrivit Codului Fiscal, veniturile din dobânzi fac parte din categoria veniturilor din investiţii şi sunt supuse impozitării.

Unii contribuabili, care obţin astfel de venituri, au o serie de obligaţii fiscale suplimentare faţă de stat. Totodată, prevederile din Codul Fiscal sunt neclare, ceea ce face ca şi copiii care primesc alocaţie de la stat să plătească taxe pentru veniturile din dobânzi. Aşa cum au  anunţat guvernanţii,  în această săptămână va fi modificată legislaţia fiscală, astfel încât să fie corectate toate necorelările. Potrivit legii, persoanele fizice care economisesc bani în depozite bancare sau conturi curente ce generează dobândă ori încasează dobânzi în contul unor sume neridicate reprezentând salarii, pensii, alocaţii obţin venituri din dobânzi, pentru care datorează impozit pe venituri din investiţii. Chiar dacă persoana fizică datorează impozitul, obligaţia calculării, reţinerii, declarării şi virării acestuia îi revine plătitorului de venit, de obicei banca. Tot plătitorul de venit este responsabil cu virarea impozitului către bugetul statului, lunar, până la data de 25 a lunii următoare înregistrării venitului, fără ca persoana fizică să aibă vreo obligaţie declarativă. Prin urmare, cei care au bani în depozite bancare, pentru care obţin dobândă sau cei care îşi încasează salariul, pensia sau alocaţia într-un cont, dar nu ridică sumele încasate şi acumulează dobândă, datorează statului un impozit de 16 la sută. Dar aceste categorii de persoane nu trebuie să depună nicio declaraţie la Fisc, banca fiind cea care se ocupă de întreaga procedură.

O capcană a legii – CASS la veniturile din dobânzi

Pentru veniturile din dobânzi nu se datorează doar impozit de 16 la sută, ci şi o contribuţie de asigurări sociale de sănătate (CASS), potrivit Codului Fiscal, dar această obligaţie o au doar anumiţi contribuabili. Este vorba despre persoanele care într-un an fiscal nu obţin venituri din salarii, pensii, şomaj, PFA; ele vor datora, pe lângă impozitul pe venituri din investiţii, şi CASS. Veniturile din dobânzi fac parte din categoria veniturilor din investiţii, pentru care, conform Codului Fiscal, nu datorează CASS cei care realizează următoarele tipuri de venituri, într-un an fiscal: venituri din salarii, venituri asimilate salariilor; venituri din pensii; venituri din indemnizaţii de şomaj; persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale, persoanele care obţin venituri din: profesii libere, convenţii civile, activităţi agricole. Astfel, dacă într-un an fiscal, o persoană nu se încadrează în una din categoriile de mai sus, dar obţine venituri din dobânzi, va datora contribuţia de CASS de 5,5 la sută, aplicată asupra venitului din dobândă obţinut. O problemă este faptul că baza lunară de calcul a CASS nu poate să fie mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară. Aşa se face că apar situaţii în care o persoană care a obţinut venituri modeste din dobânzi, de 40-50 de lei spre exemplu, poate ajunge să plătească CASS calculată la un venit anual care îl depăşeşte cu mult pe cel realizat din dobânzi. În cazul CASS datorată pentru veniturile din dobânzi, Fiscul emite decizii  persoanelor fizice, iar contribuţia trebuie plătită în termen de 60 de zile de la data comunicării.