Ceaţa şi frigu se-adună-nmpreună,
Apar şi norii şi-ncepe furtună,
Furtună în viaţă, furtună în suflet,
Şi totu` se sparge mai rău ca un vuiet.

Iubirea dispare şi dragostea moare,
Totu-I pe dos, nu-I plan de salvare,
Şi chiar dacă-ar fi, cine mai poate:
Să sară din iad, să fugă de moarte?

Caci totu` se duce pe râpă în jos,
Şi dracu ne-aşteaptă în iad bucuros,
Aşteaptă furtuna ce fură speranţa,
Distruge şi lumea şi-ţi fură şi viaţa.