Citatul îi aparţine fostului preşedinte Traian Băsescu, rostit cu o mâhnire bine jucată.
Am să extrapolez, fără să generalizez, dar menţionând faptul că puţini sunt politicienii români din ultimii 25 de ani care au adus cinste locului sau funcţiei pe care au ocupat-o vremelnic. Toate generaţiile de politicieni au fost ratate şi extrem de grav, ne-au ratat şi nouă viitorul.

Pe domnul fost preşedinte Traian Băsescu ar trebui să îl doară mai tare generaţiile de români pierdute pentru că şi-au luat desaga în spinare şi s-au dus să muncească afară. Ar trebui să suspine şi să nu poată dormi din cauza generaţiilor de copii care au crescut fără părinţi. Iar politicienii, de la vechii PDSR-işti sau foştii PDL-işti ar trebui să plângă după generaţiile de elevi care nu termină liceul, miile de medici care profesează în alte ţări, zecile de mii de morţi de pe şoselele noastre neasfaltate.

De 25 de ani, România este într-o scădere gravă de natalitate, care riscă să ne facă să dispărem ca naţie. Guverne incompetente au modificat în fiecare an legile învăţământului, ultima dată ca să se scape premierul de un plagiat, fără să răspundă penal. Dacă îi întrebi pe cei din sistem, angajaţii nu mai ştiu la câte reforme ale sănătăţii au asistat.

De două decenii, politicieni impostori în meserie refuză să construiască autostrăzi şi căi ferate, un spital public dotat după ultimele standarde. Dar fură cu ambele mâini din lucrări prin firmele lor şi ale apropiaţilor lor. De 25 de ani asistăm la o sarabandă a risipei bugetelor naţionale. Raportul Curţii de Conturi pe 2013 scoate la lumina o bătaie de joc pe care niciun cetăţean care a exersat democraţia şi activismul civic nu ar lăsa-o nepedepsită într-o ţară din Vest.

Oamenii care au bătut la tălpi banii noştri rânjesc pe posturile de televiziune şi mai nou, pe reţelele de socializare. Aproape toţi înconjuraţi de clanuri de mafioţi, cu mame şi surori băgaţi până în gât in vistierie.

Costul enorm pe care îl suportă poporul român după 25 de ani de jaf transpartinic la nivel central şi local, un sfert de veac de impostură este imposibil de cuantificat în cifre, dar uşor de văzut pentru orice om care capul pe umeri. Murim mai mulţi decât ne naştem, avem sute de mii de tineri care nu au nicio meserie şi nu reuşesc să termine şcoala, spitale ca în Evul Mediu şi bucăţi de asfalt pe care ne supunem la risc vieţile.

Te uiţi la clasa politică şi vezi că şi-a revenit foarte repede din şocul trăit în 16 noiembrie. Celui cu privirea plecată, care anunţa că vrea să tacă „puţin”, dar ocupă din nou toate televizoarele, i-au revenit rânjetul şi pofta să vorbească: ne spune cât de mult bine face României pe Facebook şi Twitter.

Plin de tupeu, cu un plagiat demonstrat agăţat de coadă, cu un dosar legat de diasporă „în aşteptare”, cu ordonanţe date pentru sine, înconjurat de mamă şi soră cu firme cercetate pentru fapte de corupţie, cu un Dan Şova apropiat de el dar cercetat, cu prietenul cel mai bun, Sebastian Ghiţă, urmărit penal, cu toţi aceştia, premierul, membru al „generaţiei ratate de politicieni tineri” pe care o deplânge Traian Băsescu, e încă acolo, chiar şi prăbuşit în sondaje.E „la butoane” şi sfidează o ţară. Vorbeşte despre cât de important este să stopezi evaziunea fiscală şi rudele lui sunt suspectate de spălare de bani şi deturnare de fonduri UE de milioane. Ca să înţelegem, pe scurt, între altele- firma cumnatului său tărăganează nişte lucrări în Comarnic exact în felul în care aceşti impostori mimează că ne construiesc autostrăzi, în timp ce ne fură şi banii din portofel.

Fiecare zi în care aceste găşti pline de tupeu sunt în fruntea noastră, pretinzând că îşi sacrifică viaţa pentru o amărâta de leafă de o mie şi ceva de euro, înseamnă pentru noi mai puţini metri de autostradă, mai multă corupţie, mai puţine şcoli şi spitale. Fiecare zi înseamnă mai puţini români născuţi, dar mai mulţi morţi, înseamnă reforme care nu se termină niciodată şi – mai presus de toate – călcarea în picioare a demnităţii noastre, a celor care le tolerăm impostura, furtul şi incompetenţa.

Mi se rupe de generaţiile de tineri politicieni rataţi. Să plângem după anii noştri furaţi de ei. S-au adunat 25 la număr.

gandul.info

Alex Livadaru