Barajul Vidraru din Munții Făgăraș a fost construit în anii 1965. Ei bine, puțini sunt cei care cunosc faptul că realizarea lui a dus la dispariția unui întreg sat, aflat acum pe fundul lacului Vidraru.

Legendele spun că mulți oameni din comuna din Cumpăna, care nu au vrut să își abandoneze locuințele și munca de o viață, au preferat să rămână în casele lor, atunci când autoritățile responsabile de construirea barajului Vidraru au decis inundarea zonei.

Se pare că realitatea stă cu totul altfel, din spusele martorilor. Unde acum găsim lacul Vidraru, pe vremuri exista o enclavă. Acel mic sătuc din zona comunei Arefu era dezvoltat ca orice așezare rurală, iar locuitorii erau „ oameni care se ocupau de exploatări forestiere sau turism, comercianţi, crescători de animale, muncitori de pe şantierele barajului Vidraru”, după cum povestește Gheorghe Buzoianu, fost viceprimar al comunei Arefu între 2012 și 2014. El a declarat că, în tinerețea lui, obișnuia să viziteze sătucul dintre munți, conform adevărul.ro.

În acea vreme, localnicii își construiseră mici gospodării, iar comunitatea avea și o bisericuță și două case mai mari, cu fundații de beton: Casa Verde și Casa Brătienilor, cea din urmă fiind locuința unei familii înstărite, situată în dreptul actualei Cabane Cumpăna.

În anul 1999 aceste fundații au putut fi văzute, conform declarațiilor lui Ștefan Dumitrache, directorul Muzeului Curtea de Argeș. „Când s-a dat dispoziţie să se uzineze cea mai mare parte a apei din lac, nivelul  acumulării scăzuse atât de mult, încât se vedea cu ochiul liber cum se realizează confluenţa râurilor Buda şi Capra, iar în apropiere de Cumpăna, puteau fi zărite, de pe mal, fundaţiile acestor construcţii mai importante. Fenomenul s-a mai repetat câţiva ani mai târziu, când iar a scăzut nivelul lacului şi din nou s-au zărit acele fundaţii.”

Ce s-a întâmplat după construirea barajului Vidraru?

Acțiunea care a urmat după terminarea construirii barajului Vidraru a fost umplerea cu apă a acumulării. Din cauza dimensiunilor foarte mari a lacului, procesul de încărcare cu apă a durat aproape un an.

Pentru a trece la această etapă a realizării barajului, oamenii din comunitatea de pe fundul lacului au fost evacuați. Unele construcții au fost relocate, altele au fost demontate și refăcute, iar din restul caselor au fost scoase doar materialele. „ Inclusiv calea ferată care ajungea până la Cumpăna a fost desfăcută bucată cu bucată. S-a umplut apoi cu apă toată valea aceea, după care s-a aşternut o linişte adâncă“, a precizat fostul viceprimar Gheorghe Buzoiu.

Deși localnicii comunității din Cumpăna au fost evacuați și despăgubiți, există și oameni care cred în legenda locală și vorbesc de persoane care au murit sub ape și care încă își mai caută liniștea. Ei văd cruci care ies la suprafață, din când în când.

Mocănița, legătura cu lumea exterioară

Mijlocul de transport cu care se ajungea în zona Cumpăna era o mocăniță. „Undeva, pe la coada lacului de astăzi, era o platformă unde se ţineau un fel de serbări câmpeneşti, cu prilejul fiecărei zile importante din calendar. Mocăniţa aducea acolo, sus, o mulţime de oameni”, a povestit Valeriu Eugen Pop, fost inginer în proiectul barajului Vidraru și fost ministru al mediului în guvernul Petre Roman.

Trenulețul arhaic pe abur era folosit pentru a transporta lemne, materiale și oameni. Traseul mocăniței începea din Curtea de Argeș, oprea în stațiile Albeşti, Oeşti, Corbeni, Valea cu Peşti, Buda și se termina la coada lacului, unde se găsește acum actuala Cabană Cumpăna, a declarat dr. Traian Dumitrescu pentru Obiectiv Argeșean.

Barajul Vidraru, cel mai mare baraj în arc din România

Cu toate că o întreagă comunitate a dispărut pentru ca această imensă construcție să fie realizată, barajul Vidraru a fost al cincilea din Europa și al nouălea din lume în rândul edificiilor asemănătoare, în momentul inaugurării. Este cunoscut ca fiind construcția cu care comuniștii se mândreau în fața altor șefi de stat, în perioda anilor 1965-1970, potrivit EVZ.

Emunte.ro