Acest articol este o adaptare dupa Mother Nurture (Grija de mama), o carte dedicata mamelor – despre diferite situatii si conflicte intre sexe, prin care trec multi parinti. 

Sa fim sinceri: este perfect normal ca o mama sa se enerveze pe copiii ei. Sau pe partener, pe socrii, pe sef sau chiar pe ea insasi. Conform studiilor, cu cat o femeie are mai multi copii, cu atat mai mult timp petrece cu ei sau cu treburile casnice si cu cat are mai mult de lucru cu copilul sau copiii ei, cu atat va fi mai nervoasa. Nu trebuie sa ne simtim vinovate pentru mânia in sine. Intrebarea este – ce putem face in legatura cu ea?

Pe de o parte, mânia este o emotie sanatoasa. Reflecta anumite lucruri care ar trebui sa fie diferite – un copil care nu se mai opreste din plans, argumentele neconvingatoare ale partenerului, o politica stupida a locului de munca, care nu-ti permite sa-ti vezi copiii – iti pot da energia ca sa le poti schimba. Acumularea maniei iti anihileaza si restul sentimentelor si iti dauneaza sanatatii. Daca te porti ca si cum nu ai fi nervoasa, cand de fapt fierbi pe interior, nu esti sincera si ii inveti pe copii sa fie nesinceri – si nu e o lectie buna pentru ei.

Pe de alta parte, mânia este ca un carusel emotional care streseaza corpul si creaza sentimente negative care pot dura si ore intregi. Nicio alta emotie nu are o influenta atât de mare asupra relatiilor. Cand Mama si Tata sunt suparati, este infricosator si deseori coplesitor pentru copii, pentru ca parintii, pentru ei, sunt persoane mari, puternice si importante. Intr-o relatie intima, manifestarea maniei este foarte daunatoare; dupa un timp orice persoana isi va dori sa plece de langa o persoana care e suparata tot timpul.

Din fericire, exista si o cale de mijloc intre mânia retinuta si furia dezlantuita.

Nu lasa lucrurile sa se acumuleze

De regula mânia apare in doua faze. In prima faza se aduna sentimentele de tensiune, frustrare, disconfort fizic, oboseala, nemultumiri, care se acumuleaza treptat. Apoi apare un factor declansator si totul explodeaza.

Cand esti inca in prima faza, incearca sa difuzezi lucrurile inainte sa se acumuleze. Iata cateva idei.

• Nu te angaja sa faci mai mult decat poti. Un secret pentru a invata cum sa eviti acest lucru este sa-ti proiectezi viitorul cu o noua sarcina pentru a-ti imagina cum te vei simti. O alta metoda este sa aplici principiul nu te intinde mai multe decat te tine plapuma – daca nu ai timp sa te gandesti suficient de mult la ce ti se propune, nu accepta.
• Scapa de furia acumulata. Nu acumula nemultumirile ce apar in urma reactiilor interumane.
• Ia o pauza cand simti ca mai ai putin si explodezi. Majoritatea persoanelor sunt destul de epuizati dupa ce stau singuri cu un copil trei sau patru ore. Trebuie sa-ti impui sa faci o pauza, indiferent sub ce forma ar fi ea, inainte de a da in clocot.

Incearca sa intelegi ce anume ti-a provocat mânia

Cand apare o stare de maxima nervozitate, de obicei exista niste lucruri anterioare care au contribuit la formarea ei. Sa ne imaginam ca intr-o zi de miercuri, o mama care a iesit de la servici se afla cu fiul ei de trei ani in magazin si tot ce vrea este sa ajunga acasa, sa pregateasca ceva de mancare si sa se relaxeze. Dar baietelul vrea bomboane, ea spune “nu”, iar copilul face o scena teribila. Toata lumea se uita la ei, mama se simte rusinata, reuseste sa-l scoata din magazin, intra in masina si incepe sa tipe la el. In acel moment, intensitatea maniei sale este probabil de sase sau sapte pe o scara de la unu la zece.

Dar sa schimbam putin datele situatiei. Sa spunem ca este duminica dimineata si mama se simte deja odihnita si relaxata. Cât de intensa ar fi starea ei de nervozitate in acest caz? Mult mai mica: poate unu sau trei pe o scara a mâniei. Sau sa spunem ca este acasa, si nu in magazin, când fiul ei face o scena; nimeni nu ii vede si nu trebuie sa-i pese de ce gândeste lumea. Cât de nervoasa ar fi in acest caz? Si in acest caz mânia ei ar fi mult mai mica.

Oboseala si senzatia de jena pot amplifica sentimentele, iar intensitatea reactiei este posibil sa aiba mult mai putina legatura cu comportamentul in sine al copilului. Dar când intelegem elementele din viata de zi cu zi care pot “amplifica” sentimentele, brusc intelegem si ca nu sunt atat de multe motive pentru care sa ne infuriem.

Concluzii despre cum sa gestionezi cât mai bine mânia si situatiile-limita

• Nu lasa mânia sa se acumuleze – nu te angaja la mai multe lucruri decat poti face, risipeste furia pe masura ce se acumuleaza, etc.
• Incearca sa intelegi gandurile sau aspectele care au dus la starea ta de manie.
• Incearca sa identifici sentimentele care pot fi ascunse de manie, suferinta sau teama; accepta-le si impartaseste-le cu altii.
• Daca simti ca esti gata sa explodezi, mai bine te indepartezi de situatia respectiva sau vorbeste cu un prieten.
• Mergi la un consilier daca vezi ca directionezi mânia catre tine sau altii in moduri care ranesc.
• Nu in ultimul rând, asculta-ti inima.

Aici mai intervine si “Principiul 90/10? : 10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, pe când 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla. Interesant, nu-i asa? Practic avem control asupra vietii noastre in proportie de 90% iar restul de10% sunt evenimentele pe care nu le putem controla.

https://viataverdeviu.ro/