Hanul mare al Devei a avut o istorie de peste două secole, iar într-una dintre încăperile sale a fost găzduit însuşi Alexandru Ioan Cuza, în ultima noapte pe care domnitorul şi-a petrecut-o în ţară, înainte de a fi exilat pentru totdeauna.
Clădirea celui mai mare han al Devei se află în centrul istoric al municipiului şi este folosită ca sediu al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Hunedoara. În trecut, locul numit „Hanul mare al Devei” şi mai apoi „Crucea Albă”, era celebru pentru atmosfera boemă şi forfota din jurul lui.
„Lume multă şi amestecată venea, stătea şi pleca în care, căruţe, poştalioane, călare sau pedestru, împreună cu mulţi cărăuşi, vizitii şi surugii, care mânau, îngrijeau şi hrăneau animalele de tracţiune. Pe lângă aceşti călători cu personalul lor de felurite limbi şi neamuri, care toţi erau grăbiţi, obosiţi şi vorbeau zgomotos, mai alergau şi forfoteau strigând în gura mare ziua şi noaptea slugile şi slujnicele hanului; apoi ţiganii potcovari şi ţigăncile ghicitoare. Doar noaptea se mai linişteau cumva toate acestea şi ea aducea o altă privelişte mai pitorească şi mai fermecătoare a hanului. În jurul focurilor mari din curţi se vedeau idile de dragoste, se auzeau cântece de duioşie şi strigăte de joc ale celor săraci şi necăjiţi, care toată ziua roboteau la stăpâni şi nu aveau altă plăcere decât această veselie nocturnă”, îl descria Victor Şuiagă, în volumul Deva – contribuţii monografice, editat de Biblioteca Judeţeană Hunedoara – Deva.
Hanul mare a ars de mai multe ori de-alungul istoriei sale, însă incendiile nu i-au pus în pericol existenţa. Avram Iancu, generalul maghiar Bem şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-au numărat printre personalităţile istorice care au trecut pragul hotelului devean, Alexandru Ioan Cuza fiind găzduit aici în 14 februarie 1866, cu soţia sa, în drumul său spre exil. O placă memorială a fost aşezată pe zidul clădirii pentru a aminti evenimentul. În perioada interbelică, „Crucea Albă” a ajuns în posesia lui Petru Groza, fostul şef al primului guvern comunist al României, iar în timpul regimului comunist, clădirea a fost naţionalizată şi I s-a dat altă utilitate.