Începută în urmă cu mai bine de 150 de ani, istoria Minei Petrila îşi are începuturile în anul 1859, mai exact la data de 1 ianuarie 1859, când se înregistrează primul perimetru minier din Valea Jiului, la Petrila.
Bazele acestei industri au fost puse de Victor Maderspach şi fraţii Karol şi Rafael Hoffman, cei care au făcut primele explorări geologice asupra existenţei cărbunelui în zonă, precum şi studii cu privire la calitatea zăcământului. Rezultatul muncii lor a fost înregistrat la Căpitănia minieră de la Zlatna, având ca scop obţinerea avizelor de exploatare a zăcămintelor.
De-a lungul istoriei sale, Mina Petrila, a fost o instituţie de bază pentru economia locală şi nu numai. Între anii 1945 – 1947, minerii din Valea Jiului, implicit şi cei de la Mina Petrila , participă la refacerea economiei naţionale a României, o economie sărăcită de aproape 4 ani de război greu. În acest timp minerii, bucurându-se atenţia şi sprijinul întregului popor, pun umărul serios la treabă şi realizează o creştere a producţiei de cărbune cu 75%.
Istoria minei nu este scrisă numai cu praf de cărbune, ci şi cu sângele vărsat de cei care au pierit în adâncul pământului. De cei care au intrat în mină cu gândul de a da ţării cărbune şi care, au rămas pe veci între galerii oferindu-se jertfă în schimbul unei bogăţii care periodoc îşi cere tributul.
În acest sens amintim anul 1982 când 14 mineri au murit în mina Petrila, iar alţi 15 au fost răniţi după ce praful de cărbune s-a aprins. În iulie 1996, 3 mineri şi-au pierdut viaţa în timpul unei intervenţii la puţul de aeraj. Platforma pe care se aflau s-a rupt, iar aceştia au căzut de la o înălţime de 43 de metri. În decembrie 1996, 2 mineri au murit, iar alţi doi au fost grav răniţi, în urma unei surpări.
Noiembrie 2008 este de asemenea un moment de grea încercare pentru locuitorii Petrilei. Mina îşi cerea din nou tributul, iar în adâncurile ei au pierit 8 mineri, alţi 9 fiind grav răniţi în urma unei explozii într-o galerie aflată la 900 de metri sub pământ. Salvatorii care au intrat în mină pentru recuperarea colegilor, au fost şi ei surprinşi de o a doua explozie, fapt care a ridicat bilanţul la 13 morţi şi 12 răniţi. A fost cel mai grav accident petrecut la Petrila după 1982, întreg oraşul fiind îndoliat.
Accidentul din noiembrie 2008 este dealtfel şi începutul de sfârşit al exploatării miniere de pe Jiul de Est. Grav avariată în urma exploziei şi fără soluţii de continuare a activităţii în condiţii de siguranţă, mina Petrila a fost inclusă într-un program de restructurare şi reorganizare, iar astăzi o găsim într-un program de închidere alături de minele Uricani şi Paroşeni.
Ca amintire a timpurilor petrecute în jurul minei, tot astăzi, se încearcă transformarea unor obiective ale exploatării miniere în puncte de atracţie turistică. O iniţiativă salutară dacă ţinem cont că unitatea minieră a fost loc de bucurie şi tristeţe pentru locuitorii oraşului. Împreună, mina şi minerii ei, au scris istoria oraşului Petrila, o istorie scisă cu sânge şi praf de cărbune.