Umorul gâdilă a ţării epidermă,

Oamenii nu mai sunt atât de trişti.

Oameni slabi cu greutatea lor fermă

Sunt patrioţi sau naţionalişti.

Iubesc şi ţara şi trecutul comunist

Ori iubesc istoria glorioasă.

Visător sau realist,

Urâtă, bogată şi frumoasă.

Ţara mea e ţară pură

Cu munţi, văi şi mare-azură,

Câmpii arate, oameni vrednici

Conduşi de nişte nemernici.

Frica e doamna ce domneşte,

Chiar de frustrarea ne face sa urâm

Ţara pe care românul o iubeşte

Şi ar vrea mormânt pe al ei tărâm.

Oameni rari…  proştii sunt gemeni

Şi se înmulţesc rapid.

Greu este să facem oameni,

Dar hai să facem mulţi copii.