Fără îndoială aţi auzit despre acţiunile în forţă ale ANAF. Despre excesele de zel ale unor tineri robotizaţi, setaţi să execute la comandă nişte ordine şi să respecte „ad literam” nişte legi! Cu siguranţă, respectarea legilor trebuie să fie un „must do” scris cu litere de aur în agendă şi cu Constituţia României în poşetă, aşa cum „am prins” eu o idee din zbor şi am respectat-o pentru că mi-a plăcut! Caută-mă în poşetă! Vei găsi Constituţia!

Fiecare dintre noi a fost confruntat, la un moment dat, cu excesul de zel al cuiva! Ba pe şosea, atunci când te oprea vreun tânăr plutonier sau „l`ent major” de la circulaţie, cu cascheta sucită, timorat de „pata pe conştiinţă că exagerează”, dar mult mai afectat de ipotetica mustrare ce şi-ar fi primit-o că nu şi-a făcut planul zilnic. Ba de ştirile matinale prin care constatai că vecina ta de 80 de ani a fript cu ceai o coada de pisică şi a reclamat-o vecinul de 84 de ani, invidios, şi cerea daune morale în valoare de cel puţin 2 ore prestaţie pe zi de petrecut împreună, în caz contrar, i se confisca raţa din congelator, spre a fi gătită pe „pat” de portocale pentru un gardian ANAF!

ANAF? Cine e ANAF? ANAF e Dumnezeul din revista URZICA

Dragă ANAF! Mă bucur că exişti! Mă bucur că există o Autoritate Antifraudă Fiscală şi, mai mult de atât, un adevărat comandament care are grijă de „bunăstarea ţării” pentru a nu se lărgi „găurile” în buget mai mult decât sunt.

Mi-ar părea chiar rău, aş fi chiar invidioasă pe toţi evazioniştii care şi-au însuşit milioanele de euro şi nu le găsiţi ascunse pe niciunde să le confiscaţi pentru a acoperi acele găuri bugetare;  mi-ar părea rău că în timp ce eu v-am numărat plicurile trimise lunar, am numărat în gând copacii tăiaţi de alţii şi neplantaţi la loc, iar pe de altă parte, un amărât de negustor nu ştia cât comision să pună la cele două „ţoale” şi trei poşete pentru a acoperi valoarea tuturor taxelor impuse prin Codul Fiscal, taxe care depăşeşc cu mult valoarea profitului unui mic afacerist, fără pile şi relaţii.

Vorba cuiva, prin anul 2011: „valoarea taxelor depăşeşte procentul de 100% din valoarea tranzacţiilor, iar legile sunt astfel concepute încât orice agent economic să primească amendă ”.

„Unde nu-i cap, vai de picioare”!

Zice un proverb românesc. Recent, o razie ANAF prin judeţele Buzău şi Vrancea a închis mai mult localuri pe o perioada de la 1 la 3 luni, plus amenda, pe motiv că nu emiteau bonuri fiscale. Toate bune şi frumoase.

Aşa e legea, aşa trebuie. NU contează că la unele firme patronul munceşte cot la cot cu angajatul, deseori chiar atehnic în emiterea bonurilor fiscale şi nu pentru că ar fi fost rea intenţie, dar în momentul în care a venit inspectorul ANAF chiar avea mâinile ocupate.

Un fast food a trebuit să fie închis o lună pentru un singur bon fiscal lipsă, iar alţi mici întreprinzători pentru nişte sume derizorii în plus, ori în minus.

Excesul de zel şi executarea comenzilor ne conduce cumva pe panta abuzului?

NU! În Statul de drept, legea trebuie respectată de toată lumea! Nu contează că unul a mâncat un ou, şi nu un bou, toată lumea plăteşte amenda şi se închide activitatea pe durata determinată.

Dar ce te faci când măsura ta, ANAF-ule, afectează statul mai mult decât pe însuşi agentul economic? Acea ruptură în “lanţul economic” ce nu poate fi acoperită sau reparată din amenda ce va fi să fie plătită, când se va putea? Dar cu ce să fie plătită dacă tu i-ai închis activitatea? Doar un teoretician aplică legea economică, fără cap şi fără coadă! Vai de picioarele tale, că din cap au dispărut “reţelele”!

Tinere de la ANAF! Ai fost vreodată în piaţă?

Ai făcut vreodată diferenţa dintre un sărman şi un negustor? Dintre cei care îşi duc zilele şi traiul subzistent doar dacă îşi vând legătura de ceapă verde, lobodă ori plantele culese din pădure, cu cei care cumpără marfa unui ţăran cu 2 hectare de pământ, pe doi lei, profitând de “preţul pieţei” şi graba ţăranului de a nu i se usca vreo mică cultură pe câmp?

Ei bine, dragă agent ANAF, tu ăla teoretician, care nu faci diferenţa asta, află că ar trebui să fii trimis mai des la piaţă să te uiţi în ochii bătrânilor cu ochii în lacrimi şi care au suma de 400 de lei pe cuponul de pensie! Acelor bătrâni trebuie să le cumperi toată marfa de pe tarabă, nu să le-o confişti!

Acelor bătrâni trebuie să le dai TU 2% din suma amenzilor aplicate adevăraţilor evazionişti şi, eventual, cu care să cumperi plicuri prin care să înştiinţezi confiscarea averilor “prădătorilor de ţară”. Să te uiţi bine în ochii lor! Să înveţi să faci diferenţa dintre urzică şi mătrăgună.

ANAF a dat lovitura în Vrancea! A lăsat o bătrână fără urzici!

A confiscat toate urzicile unei bătrâne cu motivul că nu avea certificat de producător! Tocmai mi-a spus o prietenă. A fost martoră la eveniment, o cred, pentru că şi ea supravieţuieşte mediului incert, la fel cum am încercat şi eu şi mulţi alţii! Culmea e că nu pentru milioane de euro, ci pentru “doi lei” amărâţi, nici măcar pentru zile negre.

Urzici? Certificat de producător pentru urzici? Sper că te-au urticat urzicile atunci când le-ai confiscat şi ai căutat mult în catalogul de legi care e articolul potrivit pentru urzici! Ai mâncat vreodată borş de fasole cu lobodă? Nu ai nevoie de milioane din amenzi pentru asta! Ar fi mâncarea vieţii tale în cazul în care eşti obişnuit doar cu ceafa de porc la grătar!

Eşti tare dragă ANAF şi TU, agentule cu idei! Ai reuşit LOVITURA vieţii tale! Ai acoperit gaura din buget cu o grămadă de urzici!

Urticaria, oare, deşteaptă românul?
sursa:adevarul.ro