Zonele unde dacii au locuit sunt pline de legende, care se perpetuează din generaţie în generaţie. Fie că vorbim despre oraşe secrete sau comori ascunse în munţi şi peşteri şi păzite straşnic de câte un blestem, toate acestea înfierbântă imaginaţia celor pasionaţi de istorie sau, mai ales, a dacologilor

Cetatea dacică de la Sarmizegetusa Regia ar sta pe un oraş secret, de mărimea Bucureştiului, încă nescos la lumină. Sunt informaţii mai vechi, care au circulat mai ales pe blogurile pasionaţilor de arheologie şi care au fost aduse la lumină şi de scanările făcute de către cei de la BBC şi Discovery. Surse neoficiale arată că primele scanări în zona cetăţilor dacice au fost făcute pe la începutul anilor ’90 de ruşi, care au folosit un satelit pentru a scana subsolul din zona Grădiştei. Oficial nu există nicio informaţie despre acele cercetări, însă s-a vorbit despre faptul că ruşii ar fi descoperit situri antice şi preistorice necunoscute încă în zonă. Informaţiile culese de pe blogurile dacologicolor spune că, în urma prelevării acestor date, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi Ministerul Culturii au decis, la acea vreme, să efectueze noi cercetări în zonă, iar concluzia a fost că fortificaţiile din zona Grădişte nu erau doar cetăţi dispuse pe culmile munţilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 kilometri pătraţi, foarte compact, care cuprindea o aşezare militară, una civilă montană, cu mai multe nuclee.

Ce spun oamenii de ştiinţă

Se spune că munţii au fost minuţios tăiaţi şi terasaţi, apoi amenajaţi în incredibilul ansamblu de astăzi. Dar bomba abia acum iese la lumină. . Astfel, se spune că, la o adâncime de peste 8 metri, s-ar afla o aşezare subterană. Practic, unele cercetări secrete, derulate de un grup de oameni de ştiinţă români până în 1999, au evidenţiat faptul că sub Sarmizegetusa şi sub celelalte cetăţi dacice pe care le cunoaştem acum există acel ansamblu arhitectonic militaro-civil, bogat în aur şi cu multe elemente anterioare civilizaţiei dacilor. Informaţiile au fost alimentate şi de generalul de divize în retragere Vasile Dragomir, care a făcut parte din echipa de cercetători care a radiografiat Sarmizegetusa în anii ‘90. În 2001, acesta a declarat pentru presa centrală că în zona Vârtoape, pe o suprafaţă de 4 km pătraţi, au fost descoperite 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum şi incinte paralelipipedice, modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar şi cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri spre munţii din apropiere, unele prăbuşite parţial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane.
Centrul complexului ar fi chiar oraşul subteran şi suprateran de la Vârtoape, de dimensiuni mult mai mari decât cel de la Sarmizegetusa Regia. De aceste tuneluri secrete nu ar fi străini nici localnicii, iar legendele sunt multe şi povestite de orice localnic chestionat pe această temă. Astfel, în zonă se povesteşte că, în urmă cu ceva timp, s-a prăbuşit un perete de munte, descoperind o parte de tunel, de putea omul să meargă în picioare prin el, întărită cu bârne putrezite din lemn. Nimeni nu a avut, însă, curajul să intre în tunel pentru a vedea unde merge. Dar informaţia a circulat rapid şi este încă de mare actualitate
Sunt simple legende, spun cunoscătorii, dar sunt încă mulţi cei care dau crezare acestor zvonuri şi încă mai visează al oraşul ascuns ce, odată şi odată, tot va ieşi la iveală.