Un anunţ făcut de Consiliul Concurenţei ar putea însemna sfârşitul Complexului Enegetic Hunedoara. Doar o minune mai poate salva entitatea energetică hunedoreană.

Mii de oameni ar putea rămâne pe drumuri mai repede decât în cele mai negre variante pe care le-au luat în calcul. Este vorba despre cei circa 6.000 de angajaţi ai Complexului Energetic Hunedoara pentru care ziua de mâine s-ar putea să aducă şomajul. Lipsit de un management performant şi eficient, lipsit de perspectivă, în lipsa unei viziuni corecte şi sustenabile de dezvoltare, acest colos  energetic se prăbuşeşte. Iar datele reale sunt alarmante. Datoriile sunt enorme  şi pierderile din ce în ce mai mari. La sfârşitul anului trecut,  Complexul Energetic Hunedoara a înregistrat datorii de peste 890  milioane lei, din care peste 600 de milioane de lei au termen de scadenţă de sub un an. De asemenea, compania energetică are datorii restante în valoare totală de 364 milioane de lei, din care 288 milioane lei faţă de bugetul consolidat de stat, iar 76 de milioane lei către furnizori. Grav este că, din cauza facturilor neachitate,  furnizorii de materii prime şi materiale pot oricând să sisteze livrările, ceea ce ar putea duce chiar la oprirea activităţii. Dar trebuie luat în calcul că datoriile sunt pe principiul bulgărelui de zăpadă şi antrenează şi alte probleme. Majoritatea covârşitoare a acestor furnizori sunt societăţi din judeţul Hunedoara, ai căror angajaţi sunt într-o situaţie cel puţin la fel de dramatică precum oamenii care muncesc în cadrul Complexului Energetic Hunedoara. Deputatul PNL Bogdan Ţîmpău pune degetul pe rana sângerândă a CEH şi arată că „s-a ajuns în situaţia în care parteneriatele de afaceri sunt compromise, societatea fiind astfel ameninţată cu acţiuni în instanţă pentru recuperarea sumelor restante. Îngrijorător este faptul că un asemenea blocaj în furnizare are repercusiuni şi asupra securităţii în muncă, existând rapoarte ale inspecţiei muncii prin care se atrage atenţia în legătură cu pericolul unor accidente iminente de muncă care atentează la viaţa angajaţilor, în special a celor care muncesc în subteran”.

CEH; aproape de faliment

Cine este de vină pentru situaţia în care s-a ajuns? În primul rând factorul politic, care nu a mai văzut dincolo de posibilitatea de a controla compania energetică. „Am atras atenţia Guvernului Ponta şi PSD-ului că ceea ce se întâmplă în Valea Jiului şi prin implicaţiile directe, în întreg judeţul Hunedoara,  reprezintă un atentat la siguranţa socială a zonei, având consecinţe serioase asupra securităţii energetice naţionale. Soluţiile pentru rentabilizarea şi redresarea Complexului Hunedoara au fost amânate de către actualii guvernanţi şi s-a ajuns în situaţia limită în care ministerul de resort anunţă ca ”soluţie salvatoare” disponibilizări de personal şi un proces amplu de restructurare a activităţii”, este de părere Ţîmpău.  Iar impactul ar fi devastator, pentru că vorbim despre 6.000 de salariaţi de la  Complexul Energetic Hunedoara la care se adaugă personalul Societăţii Naţionale Închideri Mine – adică alţi 2.000 de posibili şomeri. CEH este neperformant şi, conform cifrelor oficiale, produce cea mai scumpă energie din întreaga ţară. La Mintia se produce energie la 390 de lei pe MWh, în timp ce preţul de vânzare pe Piaţa Zilei Următoare (PZU) este în medie 170 de lei ajungând uneori şi  la minime de sub 30 de lei. „Un calcul simplu ne arată că pentru fiecare megawatt vândut de către termocentrala de la Mintia, folosind huila extrasă din Valea Jiului,  se pierd  cel puţin 200 de lei”. De precizat că, la finele anului 2014 Complexul Energetic Hunedoara înregistra pierderi de peste 356 milioane de lei.

Capacităţile neprofitabile trebuie închise

Există încă un motiv de îngrijorare, despre care se vorbeşte extrem de puţin sau deloc. Consiliul Concurenţei a anunţat că România trebuie să închidă până în 2018 toate capacităţile energetice neprofitabile, anul limită până la care se pot acorda subvenţii. Şi, din păcate, CEH se încadrează perfect aici. Iar redresarea este, cel puţin acum, un vis frumos. „De-a lungul guvernării PSD, atât la Complexul Energetic Hunedoara,  cât şi la Divizia minieră au fost numiţi în funcţii oameni lipsiţi de experienţă care nu au ştiut să dimensioneze corect resursa minerală şi nici proiectarea de lucrări miniere în vederea formării de noi  abataje.În ceea ce priveşte, lucrările de pregătire în vederea exploatării de noi zăcăminte, la mina Lonea lucrările sunt întârziate cu 2 ani de zile, iar în termeni minereşti timpul trecut nu se mai poate recupera. La mina Livezeni  chiar dacă rezervele minerale sunt generoase şi au o putere calorifică foarte bună, nu pot fi exploatate fără a fi achiziţionate echipamente complexe şi o staţie de degazare de mare capacitate pentru a preîntâmpina un eveniment  similat celui  din 2003 când a luat foc întreg stratul şi s-a inundat  zona pentru a preveni o tragedie. Au existat discuţii despre un program de investiţii destinat celor 4 mine viabile, dar fără a se identifica resursele necesare pentru achiziţia de tehnologie nouă. În lipsa acestor tehnologii productivitatea muncii este scăzută, iar securitatea locului de muncă pentru cei care coboară zilnic în subteran este ameninţată”, explică deputatul Bogdan Ţîmpău. Aşa stând lucrurile, nu mai miră pe nimeni că huila extrasă din cele 4 mine are un preţ net superior celui importat, ceea ce afectează în mod substanţial competitivitatea economică a Complexului Energetic Hunedoara.Iar în tot acest timp, minerii îşi riscă viaţa zi de zi în subteran pe fondul lipsei materialelor de bază.