Sunt obiceiuri vechi, din moşi – strămoşi, care au transcens timpului şi modernismului şi care au ajuns până în zilele noastre aproape nealterate. Unul dintre ele este şi udatul, care în comunităţile  de momârlani are încă o mare însemnătate.

În a doua zi de Paşti, copiii şi flăcăii din comunităţile de momârlani, aşa cum fac şi cei din Transilvania, în general, pleacă cu udatul, un obicei străvechi care simbolizează viaţă şi fertilitatea. Tradiţia datează din perioada precreştină, dar în timp apa a fost înlocuită cu sprayuri şi, mai nou, cu parfumuri scumpe. Îmbrăcaţi în straie de sărbătoare şi chiar în costume populare în cătunele ardeleneşti, feciorii se adună în cete şi pleacă pe la casele codanelor. Tradiţia spune că toate fetele tinere trebuie stropite pentru a avea noroc, iar cine uita de acest obicei va avea un an de ghinioane. După ce gazdă le deschide uşa, feciorii recită câteva versuri transmise din generaţie în generaţie: „Am auzit că aveţi o floare frumoasă/Am venit să o ud să nu se veştejească”. În schimb, primesc ouă roşii, cozonac şi un păhărel de ţuică. „Obiceiul este păstrat din moşi-strămoşi. Înainte mergeam cu tata, dar acum merg la udat cu prietenii mei. Fetele sunt tare bucuroase când ne văd şi abia aşteaptă să le udăm”, povesteşte Marius, un flăcău din Lonea, o localitate unde tradiţia se păstrează aproape nealterată.