Feciori din dacă mamă
Pribegi ca două cânturi,
Trecând din vamă-n vamă,
Sub pălmuiri de vânturi,

Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsă vina,
Ne-au zămislit din Creste
Şi ne-a spălat Lumina.

Spălaţi de ploi şi moine,
Curaţi ca două schituri,
Ne-au botezat în doine
Şi ne-au sfinţit în mituri.

Mai plânşi ca două lacrimi,
Cuminţi ca două stele,
Noi dezlegăm de patimi
Şi descântam de jele.

Din tâmple ningem vise,
Din Inimă dureri,
Speranţele nezise
La porţi de Învieri.

Ne-am îmbrăcat în soartă
Cumpliţi ca o osândă,
La daca noastră poartă,
Ca lupii, stând la pândă.

Vom însera cu anul
Şi-om deveni pământuri.
Ne-o ţine minte neamul
Frumoşi ca două cânturi.

Ne vom zidi-n Credinţa,
În bolta Casei noastre,
Vom ninge cu voinţă
Şi vom ploua cu astre.

Vom asfinţi cu veacul
Şi-om deveni zapadă.
Ne-o pomeni saracul
În plânset de baladă…

Ne-o creşte foc din Suflet,
Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii…