De 10 ani, sindicatele din Valea Jiului s-au rupt şi tot de 10 ani lupta pentru supremaţie e tot mai evidentă. Dezbinarea s-a văzut din nou cu ocazia mitingilui de protest organizat de Sindicatul “Muntele” la Petroşani, boicotat de cei care nu sunt afiliaţi la această structură, pe care o contestă chiar şi în instanţă. Şi invers e valabil. Când celelalte sindicate protestează, “Muntele” critică!

Toţi sindicaliştii “de frunte” din Valea Jiului susţin, la nivel declarative, că apără interesele oamenilor pe care îi reprezintă, că luptă pentru bunăstarea lor şi pentru păstrarea locurilor de muncă. Idealuri commune, am zice, dar care nu reuşesc să-i unească nici în protest pe liderii din Valea Jiului, care nici după un deceniu nu reuşesc să-şi dea mâna şi să uite de animozităţi. Şi nici măcar nu îşi doresc o reunificare a mişcării sindicale, pornind de pe poziţii total antagonice. În mod cert, sunt doi poli de putere, şi asta dacă ne referim strict la Valea Jiului şi la minele viabile din cadrul Complexului Energetic Hunedoara, fără să-i mai luăm în calcul pe minerii de la Societatea Naţională de Închideri de Mine Valea Jiului, roi e energeticienii neafiliaţi al “Muntele”, organism care acum este reprezentativ la nivelul CEH. Unul dintre”poli” este reprezentat de Peter Nica, preşedintele de la “Muntele”, iar cel de-al doilea de Adrian Jurcă, liderul de la Livezeni, care deşi are mai puţini oameni în spate este extreme de vocal şi de vizibil. Jurcă este de fapt şi unul dintre artizanii rupturii sindicale din urmă cu un deceniu, când a reuşit să debine Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, organism înfiinţat de Miron Cozma. De ce nu mai sunt sindicatele unite? Fiecare are propria lui versiune în care,e vident, arată cu degetul către celălat. Ce se poate face pentru reunificare, măcar în ceasul al doisprezecela? NIMIC! Pentru că nici măcar nu se doreşte. ” Unitatea sindicatelor, din nefericire, în Valea Jiului a dus la un gen de funcționare dictatorial, a se vedea cazul Miron Cozma, cu efectele dezastruoase pentru imaginea zonei. Fiecare lider, din păcate se crede un Mesia, dar în același timp chiar oamenii , membrii de sindicat nu au aceleași opțiuni. Unitatea înseamnă în cazul sindicatelor din Valea Jiului puterea în mână unui singur om, liderul de sindicat, care nu de multe ori o folosește pentru sine, poate face înțelegeri pe sub masă cu administrația sau diverse forțe politice. Ce trebuie făcut? Ce aleg oamenii, adică lideri populiști sau pragmatici, de aici pornește totul. Dacă merg după cei populiști, iată ajung în stradă periodic”, a declarat Adrian Jurcă.

Petre Nica implică şi factorul politic, care ar manipula oamenii “O mare parte dintre lideri s-au înregimentat politic în detrimentul mișcării sindicale și în scop propriu. Salariații sunt dezorientați, fiindcă fiecare lider de sindicat spune altceva și nu știu ce să mai creadă. Politicienii îi folosesc pe oameni și pe lideri în scopuri personale și de partid. Problemele penale legate de sume uriașe de bani în care sunt implicați foști și actuali lideri de sindicat au determinat decredibilizarea acestora. Hoțiile directorilor numiți politic și lipsurile materialelor și utilajelor dar și incertitudinea locurilor de muncă creează suspiciunea unor înțelegeri administrație-sindicate. Cei mai mulți lideri de sindicat nu au curaj să facă publice cheltuielile efectuale din cotizație. Lideri de sindicat au fost angrenați în afaceri dubioase iar azi sunt judecăți în calitate de INCULPAȚI pentru evaziune fiscală”, este părearea liderului de sindicat de la “Muntele”. De precizat că de ani de zile Nica şi Jurca se acuză reciproc de diverse fapte şi aranjamente, iar o reconciliere a celor doi ar fi probabil un moment istoric. Nu puţin sunt cei care spun, însă, că în realitate lupta se poartă pentru supremaţie.

Istoria unei scindări

Ani de zile, în Valea Jiului a funcţionat doar Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, organism sindical înfiinţat de Miron Cozma şi conds, pe rand, de Cozma, Vasile Ioan Savu sau Zoltan Lacataş. Liga mai există şi acum dar în realitate doar numele a mai rămas de ea. Potrivit datelor vremii, în data de 4 martie 1990 a avut loc Conferinţa de Constituire a Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, cu scopul de a asigura unitatea de acţiune a sindicatelor afiliate, care înregistrat la momentul respectiv 25.000 de membri, şi de a asigura un cadru organizat de luptă sindicală pentru rezolvarea problemelor profesionale, economice, sociale şi culturale de interes general ale membrilor săi.  În data de 27 aprilie 1990 LSMVJ a fost înregistrată oficial la Judecătoria Petroşani, iar primul birou executiv a fost alcătuit din: preşedinte – Miron Cozma, vicepreşedinte – Torsan Ilie, vicepreşedinte – Napău Ion, secretar – Croitoru Nicolae.  În 2005, construcţia lui Cozma începe să scârţâie serios. Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului (LSMVJ) s-a scindat oficial, după ce minerii de la exploatarile Lonea, Livezeni şi Petrila au decis să se rupa de acesta structură, pe motiv (nicio noutate!) că nu le mai reprezinta interesele în negocierile cu administraţia din domeniu.   Decizia de desprindere din ligă condusă în trecut de „Luceafărul huilei”, Miron Cozma, a fost discutată pentru prima data marți, 13 decembrie 2005, după ce liderii LSMVJ au decis să ia câte 200.000 de lei/ persoană, din primele minerilor, pentru a plăți pentru pagubele aduse Companiei Naționale a Huilei (CNH) Petroșani în timpul mineriadei din 1999.  O parte a ortacilor de la cele trei unități miniere amintite s-a opus acestei decizii, iar liderii lor au fost excluși din Consiliul de Coordonare al LSMVJ. Imediat a  fost înfiinţată o nouă structură sindicală, care între timp, însă,a  dispărut. În ciuda încercărilor de reconciliere, reuşite chiar pentru o scurtă durată de timp, ruptura a rămas şi chiar s-a adâncit în 2011, când în schemă a intrat puternic Petre Nica. Totul a pornit cu puţin timp înainte de alegerile din LSMVJ, unde s-au format două tabere. Una îl susţinea pe preşedintele în exerciţiu, Zoltan Lacataş, în timp ce alţi sindicalişti îl vedeau drept lider pe Petru Nica, cel care era atunci vicepreşedinte al LSMVJ. La începutul lunii februarie 2011, Lacataş şi-a depus mandatul de preşedinte, motiv tocmai bun pentru Nica să se vadă lider plin, numai că acelaşi Lacataş a revenit în scurt timp asupra deciziei. Iar disensiunile au escaladat. După ce “manevra” de a prelua frâiele organismului sindical nu a reuşit, tabăra susţinătorilor lui Petre Nica a ieşit, cu scandal, din sala unde avea loc conferinţa LSMVJ. Alături de Petre Nica, lider de sindicat la EM Lupeni, au mai fost şi cei de la Mina Paroşeni, precum şi o parte din sindicaliştii de la Livezeni. Aşa cum era de aşteptat, NIca şi-a făcut, alături de susţinătorii săi, un nou sindicat, contestat la rîndul său, aşa cum era şi Liga cu ani în urmă. De pierdut au, însă, minerii, care nu înţeleg de ce, în loc să-I reprezinte aşa cum ar trebui şi să pună tunurile pe administraţie, liderii lor se ceartă între ei!