E rândul meu măicuţă să brodez
şirag de diamante pe batistă
şi-n colţ cu lacrimi grele să pictez
privirea ta …ce amintire tristă

e rândul meu măicuţa să privesc
un cer fără de stele când e noapte
si pe cărări pustii să rătăcesc
lăsând în urmă blestemate şoapte

e răndul meu ca genele-mi de plumb
să -nchidă-n ochi un diamant de vise
să-ntind o mâna ca sa te ajung
să-mi fac un scut din clipele promise

e rândul meu măicuţă să te plâng
genunchiul să mi-l sfarăm lângă cruce
şi poza ta în palma mea s-o strâng
când pasu-mi tremură pe la răscruce