Cum este corect – nici cum sau nicicum, nici când sau nicicând, nici unde sau niciunde?
Cuvintele şi structurile din titlul articolului – nici cum/nicicum, nici când/nicicând, nici unde/niciunde – sunt omofone (omofon însemnând cuvânt care se pronunţă la fel cu alt cuvânt sau grup de cuvinte), sensurile fiind, desigur, diferite.
De multe ori se produc confuzii atunci când este vorba de ortografierea acestor cuvinte/structuri, de aceea trebuie ştiut că alegerea uneia sau alteia dintre forme depinde de context.
Nicicum (scris într-un cuvânt) este adverb şi are sensul nicidecum, în niciun chip, în niciun caz, deloc, nicidecât (DEX). Structura omofonă nici cum (în două cuvinte) este alcătuită din conjuncţie + adverb, ca în exemplul: Nici cum ai hotărât tu, nici cum am dorit eu.
În mod similar, nicicând are valoare adverbială, cu înţelesul niciodată, în niciun moment, în nicio împrejurare, cu niciun (alt) prilej, în timp ce nici când reprezintă o structură alcătuită din adverb + adverb: Nici când nu a avut dreptate nu a renunţat la ideile sale.
Niciunde este sinonim cu nicăieri, în niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, în timp ce nici unde (adverb + adverb) apare în contexte precum: Nu s-a dus nici (măcar) unde a promis.
Putem reţine uşor modalitatea de ortografiere a acestor cuvinte/structuri, dacă memorăm un exemplu de felul: Nicicum, nicicând şi niciunde nu voi accepta aceste condiţii, adică nici cum spui tu, nici când vreţi voi şi nici unde v-ar conveni.