Bună stare şi bunăstare sunt omofone, adică se pronunţă identic, dar se ortografiază diferit, având sensuri diferite, în funcţie de context.

Astfel, bunăstare, un cuvânt compus prin contopire (scris într-un cuvânt) are sensul: situație materială bună, prosperă; prosperitate, belşug, bogăţie (DEX).

Bună stare este o structură alcătuită din substantivul stare şi adjectivul bună (care poate fi antepus sau postpus substantivului bună stare/stare bună), referindu-se la prezentarea/situaţia nealterată, neuzată, în care se află ceva sau cineva.

Este corect, de exemplu: Am primit coletul în bună stare/Totul este în bună stare, dar Este firesc ca fiecare să îşi dorească fericire şi bunăstare etc.

Deşi diferenţa de sens între bună stare şi bunăstare este uşor de sesizat, mai exista un mijloc de verificare a formei corecte, in context, structura bună stare acceptând intercalarea între cei doi termeni şi a altor cuvinte, de exemplu: Am ezitat la cumpărarea unei imprimante second-hand, dar buna ei stare m-a convins.

Trebuie ştiut, de asemenea, că forma corectă de genitiv-dativ a substantivului bunăstare este bunăstării, in timp ce, in structura bunăstare, flexiunea urmează regulile obisnuite pentru situatia adjectiv + substantiv (sau invers), de exemplu: Într-o societate care funcţionează după reguli moderne şi corecte, sursele bunăstării sunt multiple, dar Mentinerea bunei stări/stării bune a organismului se realizează prin hrană sănătoasă si sport etc.

Home

[slideshow_deploy id=’13842′]