La următoarea ediție a campaniei PREMIANȚII FĂRĂ PREMII urmează să ne întâlnim cu un om extraordinar, care reprezintă, din punctul nostru de vedere, un model de umanitate, devotament pentru valoarea umană. La numai 26 de ani, un student din București și-a vândut bunurile personale pentru a putea pleca în sprijinul populației afectate de cutremurul din Nepal. Ionuț Ursu este poveste de viață despre cum poți rămâne nealterat de răutățile din jur, despre cum poți să oferi mâna întinsă celor din jur în semn de ajutor. A plecat departe de casă pentru a scoate de sub dărâmături ființe umane care aveau nevoie de ajutor sau cărți aflate în pericol să dispară sub grămezile de moloz.

 A fost născut în urmă cu 26 de ani și abandonat pe treptele unui spital din Piatra-Neamț. Copilăria i-a fost presărată cu multe evenimente, de majoritatea dintre nu vrea să-și reamintească, fiind dintre acelea care au lăsat răni în sufletul lui. Ionuț Ursu consideră că principala valoarea pe care trebuie să o respectăm este umanitatea, atenția față de suferințele celor din jur și încercarea de a-i ajuta pe oamenii de lângă noi. Chiar dacă a crescut fără părinți naturali, fără familie, acest lucru nu a reprezentat pentru Ionuț un impediment. Și-a dezvoltat un sistem de valori stabil, a înțeles că de modul în care se construiește el ca om așa va fi și lumea din jurul lui. Principalul câștig este faptul că, deși a crescut într-un mediu impropriu, nu a căzut pradă răului, fapt care îl face să fie mândru de ceea ce este el acum.

Ionuț Ursu este student la Geografie și voluntar la Serviciul de Ambulanță din București. Are bursă la facultate și își mai rotunjește veniturile din editarea și realizare de diferite proiecte pe calculator.

Când a avut loc cutremurul din Nepal, tânărul despre care vorbim și-a vândut lucrurile personale – laptop, telefon, mașina de spălat, frigiderul și tableta – pentru a face rost de bani să plece ca voluntar în sprijinul oamenilor de acolo. A fost un sprijin pentru echipele medicale, a ajutat la consiliere posttraumatică, a făcut tot ceea ce s-a priceput pentru a fi un sprijin pentru oamenii greu încercați de nenorocirea abătută asupra lor.

Iată ce ne-a spus Ionuț în momentul în care documentam această ediție a campaniei noastre: „Am revenit în România pe data de 1 iunie, 23:30, ora locală, cu multă încărcătură emoţională, experienţă profesională şi mai ales, cu multe amintiri de neuitat. A fost o lună în care am acumulat multe cunoştinţe medicale şi experienţă de viaţă. Vreau în primul rând să le mulţumesc celor care m-au sprijinit pentru a ajunge în Nepal şi pentru a-mi continua activitatea acolo: Mihai Lupu şi Anca Dănilă; mulţumiri celor care m-au susţinut şi au avut grijă de mine în Nepal – Gopi şi Ranju. Mulţumesc sponsorilor principali: Florin Mădă, directorul general al companiei Temad Distribution din Braşov, Ancăi Rădulescu şi tuturor celor care au fost un sprijin real pentru a putea desfăşura această acţiune.. Mulţumesc tuturor celor care s-au implicat în acţiunile mele de voluntariat, tuturor celor care au fost acolo, alături de mine, cu inima, gânduri bune şi sfaturi de încurajare. Aşa am putut rezista acolo, departe de ţară: ştiindu-vă pe voi toţi alături de mine, simţindu-mă susţinut şi având sentimentul că nu sunt singur.

Experienţă din Nepal, în care am luat contact cu oamenii de acolo, a fost una deosebită, specială şi emoţionantă. Deşi au trecut printr-un dezastru, m-au impresionat mult comportamentul oamenilor, modul de cooperare al acestora cu echipele de intervenţie medicală, cooperarea cu oficialităţile din Nepal. M-a marcat în mod deosebit și interacţionarea cu pacienţii din Nepal.

Prima săptămână s-a desfăşurat în satul Dahding, unde am lucrat alături de o echipă de patru medici și doi farmacişti… Următoarele două săptămâni am lucrat cu echipa de chirurgi şi echipa medicală de pe ambulanţa din Kathmandu, în care am avut foarte multe urgenţe şi cazuri diverse. Programul a fost foarte încărcat, dar benefic oamenilor ce aveau nevoie de sprijinul nostru. La fiecare intervenţie chirurgicală la care am participat am învăţat să preţuiesc mai mult viaţa. În spitalul din Kathmandu am ajutat echipa de medici chirurgi, dându-le instrumentarul la mână, apoi în saloane am pansat pacienţii şi am pus perfuzii sau am acordat orice alt sprijin la care m-am priceput.

Am ajutat pentru scoaterea manualelor de sub o şcoală afectată de cutremur; am lăsat ca donaţie şcolii, trusa de prim ajutor, iar cortul şi echipamentul de munte au ajuns la o familie care a rămas fără adăpost în urma cutremurului”.

 Vă propunem să ne întâlnim cu acest om să-i spunem că e minunat modul în care își manifestă dragostea față de oameni, că suntem mândri de el și că-l susținem, fie chiar și moral, în ceea ce face. Sâmbătă, 13 iunie 2015, ora 11.00, domnul Ionuț Ursu vine să-l cunoaștem. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.

[slideshow_deploy id=’14655′]