Povestea noastră porneşte de undeva dintr-o piaţă din Valea Jiului în mijlocul căreia, în locul băbuţei care te îmbie cu lapte în sticle de “Cola”, se află acum un “tonomat” din care curge lapte de văcuţă, gras şi alb, de cea mai bună calitate, la un preţ imbatabil: 2 lei/litru. Câţiva oameni cu concepţii ceva mai occidentale despre consumul responsabil de lapte ne spun că şi-au făcut deja un obicei din a lua lapte numai de la aceste aparate. Motivul e unul cum nu se poate mai simplu: “E bun, e ieftin şi e 100% natural !”

Curiozitatea reportericească şi, trebuie să recunoaştem, o oarecare umbră de îndoială legată de asocierea aceasta, care pentru mulţi pare încă nefirească, între zootehnie şi tehnologie, este cea care ne-a dus la locul de unde provine laptele din aceste aparate: Fermele ADO din Ţara Haţegului. Ne imaginam, de la bun început, că trebuie să fie vorba despre o fermă zootehnică ceva mai aparte, construită pe fonduri şi după reguli europene, fie şi pentru simplul fapt că nu este la îndemâna oricărui fermier să investească în zeci de astfel de aparate, care se regăsesc în pieţele din toate marile oraşe ale judeţului Huneodara. Ceea ce aveam să găsim la Peşteana, lîngă Densuş, în inima Ţării Haţegului întrece însă orice fel de imaginaţie. Chiar şi a celui mai împătimit fermier român. În scurt timp, aveam să aflăm că totul s-a născut datorită unor oameni harnici care scriu aici o poveste de succes a unei Românii care-şi redescoperă vocaţia pentru agricultură şi zootehnie.

La o primă aruncare de privire, partea zootehnică a Fermelor ADO înseamnă mai bine de 400 de văcuţe, mari şi frumoase, desprinse parcă din peisajele austriece şi reclamele Milka. Nu e de mirare, din moment ce aflăm de la directorul fermelor, ing. Alexandra Rudean că prima generaţie a acestor frumoase animale a fost importată chiar de la ferme din Germania şi Austria, la un preţ de 2-3 mii de euro fiecare. “Unele dintre aceştia le-am achiziţionat la licitaţiile de profil, unde ne-am bătut cu fermieri din Franţa, Italia, Polonia, Ungaria sau Rusia”, ne spune Alexandra Rudean, directorul afacerii zootehnice de la Peşterana. Nu trebuie decât să vezi aceste frumoase animale, majoritatea din rasa “Bălţata germană” pentru a înţelege că nu sunt doar frumoase, ci şi extrem de productive. Fiecare văcuţă răsplăteşte efortul fermierilor care le îngrijesc aici “cu multă dragoste şi cu respect” (aşa cum ne asigură fermnierii), oferind, în medie, 20 de litri de lapte la fiecare mulsoare. Şi vorbim despre un lapte de circa 4,5% grăsime, e o calitate aşa cum rar mai poţi să găseşti astăzi la producătorii indiviluali de la ţară şi aproape imposibil să-l găseşti în marile reţele comerciale.

De fapt, calitatea laptelui de pe rafturile supermarketurilor şi preţul infim al acestuia, care fac o concurenţă acerbă fermelor zootehnice din România este una din marile “dureri” ale fermierilor de la ADO. “Am discutat, pe marginea acestui subiect şi cu fermieri din Germania şi i-am întrebat cum este posibil ca un lapte al cărui cost de producţie este undeva la 40-50 de eurocenţi să poată fi adus şi vândut în România cu 20 de eurocenţi. Ne-au spus, cinstit, că este imposibil şi că, probabil, acele produse nu au nimic de-a face cu laptele”, ne mai spune Alexandra Rudean.

La fermele ADO, preţul de producţie al laptelui este de circa 1,20 lei/litru. Intermediarii de pe piaţa lactatelor nu dau însă mai mult de… 50 de bani/litru. În aceste condiţii, fermierii de la Peşteana, care nu vor să-şi bată joc nici de munca celor aproape 100 de salariaţi, nici de felul în care înţeleg să se ocupe de animale, nici de banii europeni care au fost investiţi la construcţia acestei ferme şi, la urma-urmei, nici de propria lor afacere, au decis să continue investiţiile în echipamente şi să proceseze şi valorifice ei înşişi, fără intermediari, produsele fermei. În primă fază au fost achiziţionate automatele de vânzare a laptelui, amplasate în mai multe oraşe hunedorene. În Valea Jiului este regăsesc în Petroşani (la Piaţa Dacia), în Vulcan (în Piaţa Centrală), în Lupeni (la Piaţa Cina) şi în Petrila (în faţa blocului 101 de pe str. Republicii).

Dar, în scurt timp, fermele ADO de la Haţeg vor pune în funcţiune o fabrică modernă de lapte şi produse lactate, în care cele peste 6.000 de litri de lapte/zi vor fi procesate şi transformate în produse tradiţionale de origine. Noua fabrică de lapte, arată deja ca o staţie spaţială, echipată cu aparatură de ultimă generaţie în domeniu. “Peste tot în fermele ADO, dar mai ales în fabrica de produse lactate, se lucrează ca la carte, în mediu steril şi cu o atenţie accentuată înspre calitate şi siguranţă alimentară”, ne spune directorul fermelor ADO, Alexandra Rudean. De altfel, întregul complex de ferme devoalează, la tot pasul, acest concept modern, dar firesc, al respectului pentru calitate şi pentru sănătate.

De la modul de alimentaţie, 100% natural, al animalelor, la îngrijirea lor, la procesul de mulgere (care se desfăşoară într-o cameră tehnologică de ultimă generaţie în domeniu) şi până la depozitarea şi valorificarea producţiei, totul corespunde acestor normative de la care fermierii de la Peşteana nu vor să facă niciun rabat. Aşa se face că, spre exemplu, deşi noua fabrică de lapte ar putea procesa de trei ori mai mult lapte decât poate produce în prezent ferma, proprietarii nu vor să rişte achiziţionând de pe piaţă alt lapte, motivând lipsa de încredre şi de seriozitate a celor care, de dragul unui leu în plus, compromit calitatea laptelui. Ori calitatea este argumentul forţe cu care cei de la Fermele ADO vor să intre pe piaţă. “Trebuie să-i învăţăm pe români să se respecte pe ei înşişi atunci când vine vorba despre propria alimentaţie. Trebuie să ajungem la un mod de viaţă în care nu doar preţul mic al unui produs prost să conteze în deciziile pe care luăm când facem cumpărărturi alimentare, ci şi provenienţa şi mai ales calitatea produselor. Ne-am asumat un astfel de rol şi, chiar dacă va mai dura ceva vreme până vom înregistra şi profit în această afacere, nu vom renunţa, sub nici o formă, la calitate. Iar cei care deja ne-au devenit clienţi, ştiu şi apreciază acest lucru”, explică Alexandra Rudean.

Ar mai fi foarte multe de spus despre Fermele ADO şi despre modul în care fermierii de aici înţeleg felul în care România poate juca un rol esenţial, acasă şi în Europa, din exploatarea potenţialului său agricol şi zootehnic. Aşa cum ar fi, din păcate, la fel de multe de spus despre hilara situaţie cu care se confruntă şi cei de la Fermele ADO care nu găsesc oameni dispuşi să vină aici la muncă pentru a câştiga un ban frumos şi oportunitatea de a face parte dintr-o echipă de succes. De asemenea, ar fi multe de spus şi despre activitatea din agricultură de la Feremele ADO din Ţara Haţegului, locul de unde pleacă în piaţă tone întregi de roşii, castraveţi, ardei şi alte legume produse în serele care funcţionează aici, cum altfel decât ca la carte. Dar despre toate acestea, într-un reportaj viitor.

[slideshow_deploy id=’14655′]