Un fost fotbalist

         Voiam să scriu despre altceva cînd am descoperit fotografia de mai jos și ea m-a impresionat în mod deosebit. M-a pus pe gînduri, m-a tulburat

18-kaladze-890x395-924x524

 

Imaginea îl surprinde așezat pe niște bucăți rupte din asfalt și butonînd celularul pe Kaha Kaladze, 37 de ani, cel mai cunoscut fotbalist georgian din toate timpurile. Implicit, și cel mai scump căci Milan ar fi plătit pe el în 2001, cînd l-a adus de la Dinamo Kiev, 15 milioane de dolari. Conform altor surse, chiar 18.

Echipa lombardă și-a scos însă banii cu vîrf și îndesat deoarece Kaladze a jucat un deceniu în roș-negru și a cucerit cu diavolul milanez, în intervalul 2001-2010, 7 trofee importante. Inclusiv Liga Campionilor 2003 și 2007.

De-a lungul timpului, Georgia a mai produs superjucători, pe Kinkladze (trecut pe la Manchester City, Ajax), pe Kețbaia (AEK, Newcastle, Wolverhampton), pe Kobiașvili (Schalke, Hertha) sau pe Arveladze (Ajax, Rangers), însă Kaladze e considerat cel mai mare dintre cei mai mari. O dovadă e aceea că a bifat 83 de meciuri în “națională”, iar în 50 dintre ele a purtat banderola de căpitan.

În imaginea cu pricina, Kaladze, care și-a încheiat cariera la Genoa, își trage sufletul după ce a sărit în ajutorul victimelor inundațiilor ce-au devastat recent capitala Tbilisi. Dacă revărsările au făcut prăpăd, bilanțul provizoriu vorbind despre 12 morți, agențiile de presă au transmis că fostul fundaș n-a închis ochii zile și nopți în șir! A salvat oameni și animale, a împins mașini, a scos obiecte de sub dărîmături etc., din care cauză și arată în poză asemenea unui aurolac. Plin de noroi, neras, stors, abătut.

De presupus că a acționat ca membru al guvernului georgian, de ministru al energiei și resurselor naturale, dar și ca fost mare sportiv, animat de simțul datoriei, învățat să lupte și să nu se predea, să nu dea niciodată înapoi. M-aș bucura ca și la noi, în spațiul mioritic, să se întîmple la fel, iar exemplul lui Kaladze să molipsească.

La noi însă, cît nu-mi place mie să mă amestec în politică, obiceiul e ca la inundații să se meargă cu barca. Asta pentru că, din păcate, nu-i loc pentru șalupe rapide și nici pentru iahturi!

[slideshow_deploy id=’13836′]

 

https://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia