Solstiţiul de vară este marcat în fiecare an în jurul zilei de 21 iunie, atunci când în emisfera nordică Soarele se află la cea mai mică distanţă faţă de Pămând, dând naştere cele mai lungi zile din an.

În această zi specială au loc o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri, păstrate încă din cele mai vechi timpuri. Totodată, solstiţiul de vară este prilejul unor magii puternice, axate în special pe dragoste ori sănătate.

Astfel, ziua în care ne bucurăm cel mai mult de lumina solară a reprezentat dintotdeauna o perioadă de purificare, prin apă şi foc, în timp ce pe pământ sufletele celor trecuţi în nefiinţă merg la pas cu oamenii.

Tot în această zi se spune că erau descoperite cele mai multe comori ascunse, iar vrăjitoarele erau mai prezente ca niciodată. Se făceau diferite focuri în jurul apelor, în care se aruncau oase sau gunoaie, pentru a alunga spiritele rele venite să contamineze izvoarele sau fântânile.

Pe câmpuri, oamenii mergeau cu torţe aprinse pentru a îndepărta bolile recoltelor, iar animalele erau trecute prin foc pentru a le scăpa de spiritele rele venite să sălăşluiască în ele.

În ţara noastră, solstiţiul de vară este în strânsă legătură cu Sânzienele, sărbătoare marcată pe 24 iunie. Tradiţia spune că Sânzienele sunt fiinţe magice, ce vin pe pământ în noaptea dintre 23 şi 24 iunie şi duc oamenilor vindecare de boli, belşug pe câmpuri şi fertilitate animalelor din gospodărie. Totodată, ele au menirea de a-i pedepsi pe cei păcătoşi, motiv pentru care mulţi se tem de puterea lor.

În noaptea de Sânziene, fetele de măritat lăsau noaptea afară o coroniţă din flori, iar dacă a doua zi aceasta era acoperită cu rouă, atunci acestea făceau nunta în vara respectivă. Mai mult, florile puse sub pernă în acea noapte le aducea tinerelor în vis bărbatul sortit.

O altă tradiţie legată de solstiţiul de vară presupunea transformarea unei bijuterii din aur într-un talisman. Astfel, cu o zi înainte, bijuteria respectivă era pusă alături de diferite ierburi miraculoase (cimbru, salvie, rozmarin, lavandă) într-un vas rezistent la foc, după care, în dimineaţa solstiţiului se scotea obiectul din vas, era cufundat într-un vas cu apă curată, apoi trecut prin focul unei lumânări.

Tot cu flacăra respectivă erau arse ierburile din vas, petru a-şi împrăştia aroma. Bijuteria era apoi lăsată toată ziua la soare, după care era ţinută în mână de către cel care urma să o poarte, în timp ce vrăjitorul spunea de trei ori: „Fii vrăjit şi legat, cu noroc, dragoste şi lumina; belşugul să se reverse şi energiile să străluce. Aşa să fie!”.

[slideshow_deploy id=’13837′]

Sursa foto stirile.rol.ro