Cu cele câteva cuvinte din titlul articolului ne mutăm puţin în zona « banilor », având în vedere că sunt termeni peste care dăm vrând-nevrând şi este necesar să îi utilizăm în forma lor corectă (ca pe oricare alţii, de altfel).

Se întâmplă frecvent să auzim forma greşită bacnotă, generată de faptul că se pronunţă mai uşor aşa, dar trebuie să ştim că singura formă corectă a acestui cuvânt este bancnotă (din franţuzescul bank-note şi germanul Banknote), cu pluralul bancnote.

Indemnizaţie (din fr. indemnisation) se scrie şi se pronunţă corect cu i- (nu cu î-) şi înseamnă : suma de bani care se acordă cuiva în afara salariului, pentru a acoperi cheltuielile făcute în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu/ alocaţie care nu are caracter de salariu(DEX). Pronunţia greşită cu î- a apărut, probabil, din cauza asemănării primei părţi a cuvântului cu un alt cuvânt foarte cunoscut – îndemn– dar fără nicio legătură semantică între cele două.

Stat de plată este singura formă corectă pentru a denumi lista/ tabelul în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achita o întreprindere lucrătorilor ei (DEX). Cuvântul stat, în limba romana, este un împrumut din it. stato (etimonul fiind lat. status). Nu există nicio justificare pentru varianta ştat (destul de răspândită), decât, eventual, o pronunţie mai uşoară a cuvântului (a grupului de consoane st- transformat in şt-), dar care nu este tolerată de normele limbii române.

Deşi de la Caragiale încoace, forma greşită renumeratie a devenit «celebră» prin replica personajului Pristanda, din piesa O scrisoare pierdută – « Famelie mare… renumeratie mică, după buget… », încă mai sunt vorbitori de limba romana care o utilizează, stabilind o legătură între a număra şi bani. Singura formă corectă a acestui cuvânt este remuneraţie, din fr. remuneration, lat. remuneraţio, cu sensul : salariu, plată, retribuţie.

[slideshow_deploy id=’14655′]

Home