Reprezentanţii CEH ştiu ce trebuie făcut, iar ecuaţia are o singură necunoscută acum: de unde să facă rost de bani. Directorul general al CEH, Constantin Jujan, a declarat că „la paroşeni, trebuie să finalizpm instalaţia de desulfurare, proiect care este început, iar la Deva ar trebui o altă instalaţie pentru Grupul III. Grosso modo, ar fi nevoie de aproximativ 124 de milioane de euro”, spune Constantin Jujan. Reamtinim că, miercuri, Ministerul Mediului a dispus sistarea ativităţii la Termocentrala Mintia şi Paroşeni, până la obţinerea autorizaţiilor de mediu. Reprezentantii Gărzii de Mediu au precizat că, în vederea obținerii Autorizației Integrate de Mediu, la Mintia este necesară realizarea investițiilor ce decurg din respectarea Directivei 2001/80/C pentru cele trei instalații mari de ardere (IMA1, IMA2, IMA3), respectiv reabilitare electrofiltre, reabilitare azătoare cu NOx redus. La Paroşeni, în schimb, trebuie finalizată investiţia privind desulfurarea gazelor de ardere, care este realizată în proporţie de peste 88 la sută, respectiv schimbarea tehnologiei de colectare, transport și depozitare a zgurii și cenușii, care este realizată de asemenea în proporţie de aproximativ 55%. Investiţia de aici s-a blocat din cauză că CEH nu a achitat TVA-ul către constructor, dar, odată cu efectuarea plăţilor, lucrările se pot relua.

Problema majoră este, însă, la Deva, unde Guvernul a jucat la ruleta chinezească proiectul despre care ştia că este extrem de important în vederea desfăşurării pe mai departe a activităţii. La începutul lunii septembrie 2014, însuşi Primul Ministru Victor Ponta anunţa că a fost încheiat contractul pentru un credit furnizor în valoare de 270 de milioane de dolari, în vederea retehnologizării grupurilor 3 şi 4 de la Termocentrala Mintia, investitorii fiind chinezii de la compania China National Electric Engineering Construction Corporation. Numai că înţelegerea s-a blocat la momentul negocierii garanţiilor, iar ministrul Energiei, Andrei Gerea, a dezvăluit în primăvara acestui an, la Petroşani, că acel contract nu a putut fi pus în practică pentru că nu avea nici măcar un aviz necesar din punct de vedere legal. În plus, echipamentele care urmau să fie livrate erau învechite. „Contractul nu a fost prelungit din mai multe motive. În primul rând, el nu a întrunit avizele Consiliului de Administraţie, al AGA, nici măcar n-a întrunit avizul Compartimentului Juridic al Companiei. De asemenea, posibilitatea de a fi depusă drept garanţie o mină nu a primit acceptul nimănui, Totodată, Ministerul de Finanţe, cât şi Achiziţiile Publice au avut un punct negativ de vedere. Ba mai mult Compania a fost amendată pentru acest contract. Aşa cum era el, acest contract nu putea fi prelungit şi pentru că era vorba despre o tehnologie deja învechită, la care trebuia să mai aducem şi alte investiţii pentru a veni în pas cu vremea. Şi atunci care este scopul unui astfel de efort? Să mai băgăm şi alţi bani? Nu!”,a explicat ministrul Gerea la vremea respectivă. Chinezii au ieşit din ecuaţie şi nici alţi investitori nu au fost găsiţi, aşa că proiectul s-a blocat. Problema reală este că singurele lichidităţi ale CEH provind din vânzarea de energie produsă de cele două termocentrale care acum au activitatea sistată. Oricum, şi dacă, in extremis, s-ar găsi fondurile necesare iar lucrările de investiţii ar demara acum, timp de câteva luni bune situaţia ar fi critică, în condiţiile în care implementarea programelor durează cel puţin până anul viitor.

[slideshow_deploy id=’13836′]