Stau cât e ziua de lungă în soare, ploaie sau frig pentru a primi un leu ori doi de la şoferii care aşteaptă să intre în Defileul Jiului. Nu au o poveste lacrimogenă, nu se prefac în nici un fel şi chiar dacă sunt îmbrăcaţi sărăcăcios, sunt curaţi şi îngrijiţi. Naturaleţea şi dezinvoltura lor îi impresionează pe mulţi pentru a băga mâna în buzunar să-i ajute.

Doi copilaşi din Valea Jiului sunt întâlniţi mai toată ziua la podul de peste Jiul de Vest, la semaforul care dirijează circulaţia prin Defileul Jiului. Ionuţ are nouă ani, iar Andrei 12 şi spun că sunt din Vulcan- Valea Ungurului. Trăiesc cu părinţii într-o locuinţă sărăcăcioasă situată mai sus de Schitul Sf. Nicolae. Sunt foarte săraci, ambii părinţi nu muncesc şi supravieţuiesc doar din banii obţinuţi de tată de la culesul ciupercilor şi a fructelor de pădure. Ca să-i ajute, cei doi vin în fiecare zi la intrare în defileu şi cerşesc. Nu o fac la fel ca şi ceilalţi care cer milă, nu sunt agasanţi şi nu se plâng. Dau bineţe şi dacă şoferul coboară geamul cer respectuos un leu. Când sunt refuzaţi se retrag şi aşteaptă o nouă coloană care se aşează la semafor. Succesul le este aproape garantat şi cei mai mulţi nu le rezistă. „Strângem bani pentru acasă, mama nu munceşte şi tata este bolnav. Merge după ciuperci sau lucră cu ziua când este chemat. Noi venim aici, la Iscroni, la semafor ca să strângem bani şi să-i ajutăm. Venim cu maxi-taxi sau pe jos şi din banii primiţi o parte sunt pentru la toamnă, când începem şcoala”, spune Andrei.

„Nu ne e frică de nimeni, nouă ne e frică doar de Dumnezeu!”

Ionuţ stă cu un rucsac în care au haine mai groase, în caz că plouă şi e rece, pe postamentul unei cruci ridicată în memoria celor care au pierit în accidente de maşină, iar Andrei se duce pentru a cere un leu. Sunt foarte comunicativi şi inteligenţi, iar dacă cineva intră în vorbă cu ei îşi spun povestea tristă fără a o vinde şi fără a urmări compasiune. Uimesc cu educaţia lor, semn că viaţa lângă mânăstire i-a apropiat de călugării care slujesc la schit şi care au avut grijă să nu apuce pe căi greşite. „Ne-au mai ajutat şi părinţii de la schit, am fost şi noi să ajutăm şi am învăţat să fim drepţi, să nu minţim şi să nu furăm. Dumnezeu va avea grijă de noi dacă şi noi ne rugăm Lui”, mai spune copilul. Fuge apoi la coloana de maşini care se opreşte la semafor şi după câteva minute se întoarce la fratele lui mai mic. Mai au nevoie de doi lei pentru a face „suta”. „Suntem de la ora 12 şi am strâns peste 100. De la astea cinci maşini am primit 9 lei şi până diseară mai avem încă patru ore. Sigur facem 200 de lei azi, că este duminică”, spune Andrei. Sunt singuri în pustietate şi pentru banii aceştia ar putea fi uşor victime mai ales că în zonă se perindă şi boschetari, mulţi băuţi şi gata să-ţi intre în maşină pentru a-i da un ban.
Micuţii spun că nu le este teamă de ei dar îi ocolesc. „Nu ne este teamă de nimeni, nouă ne este frică doar de Dumnezeu. Lor nu le spunem cât primim şi cât avem strâns”, explică băiatul. Nu le merge tot timpul la fel de bine ca duminica, însă tot se aleg cu 50 sau 100 de lei după o zi de stat la semafor, iar asta fac aproape zi de zi pe timpul vacanţei. Suma lunară nu este deloc de neglijat, dar banii nu sunt cheltuiţi de părinţi pe băutură şi ţigări ci drămuiţi cât să le ajungă şi în zilele în care nu pot ieşi la cerşit iar tatăl nu găseşte nimic de lucru.

[slideshow_deploy id=’16047′]