Probabil că cei mai mulţi vorbitori de limba română ştiu sau intuiesc faptul că a releva şi a revela sunt două verbe diferite (deci ambele corecte), foarte asemănătoare ca formă, dar diferite ca înţeles, adică fac parte din categoria paronimelor, ceea ce creează uneori confuzii, fiind utilizate în contexte nepotrivite.

A releva este un împrumut din limba franceză (fr. relever) şi are sensul: a pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia (DEX).

A (se) revela (din fr. reveler, lat. revelare) se foloseşte tranzitiv (adică exprimă o acţiune care se răsfrânge asupra unui obiect, construindu-se cu complement direct, caz în care nu se foloseşte reflexivul se) sau reflexiv, însemnând: a (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui.

Există în limba română şi substantivele corespunzătoare ca sens verbelor menţionate în titlul articolului: relevaţie (folosit rar), relevare(scoatere în evidenţă), revelaţie (actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat;  Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut); (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea).

Se poate spune corect, de exemplu: În această discuţie s-au relevat cele mai importante aspecte ale proiectului/De-a lungul timpului, Dumnezeu s-a revelat omenirii în diverse moduri/În emoţiile puternice se revelează natura profundă a fiecărui individ etc.

[slideshow_deploy id=’17330′]

Home