Chiar minerii sunt cei care au lipsit de la manifestările organizate astăzi în Valea Jiului cu ocazia Zilei Minerului. Au fost în schimb politicieni în număr mare, dar, spre deosebire de anii precedenţi vorbim doar despre cei de pe plan local şi judeţean.

Minerii nu au fost prezenţi la ceea ce se presupune că este sărbătoarea lor. Au fost doar liderii lor, care au depus coroane de flori în memoria celor care au luptat, chiar cu preţul vieţii, pentru drepturile ortacilor sau a celor care au pierit în subteran în accidente cumplite de muncă. Şi au mai fost câţiva mineri la Lupeni, în mod simbolic, pentru a  purta coroanele depuse, la Uzina electrică a Minei Lupeni sau la monumentul „Lupeni 29”, de oficialităţile din viaţa politică sau administrativă locală şi judeţeană. Pentru angajaţii Complexului Energetic Hunedoara nici nu se poate vorbi despre un motiv de sărbătoare. Sfârşitul industriei extractive pare să se apropie cu paşi repezi, investiţiile sunt tot mai puţine, spre deloc, iar pentru ortaci nu s-a găsit nici măcar bruma de bani necesară pentru plata adaosurilor salariale în valoare de 150 de lei/ angajat. Tensiunile sunt tot mai mari, oamenii muncesc în condiţii tot mai grele, cu utilaje învechite şi în lipsuri mari. Un tablou care ameninteşte extrem de mult de perioada din 1929, atunci când ortacii de la Lupeni au întrerupt lucrul pentr a-şi cere drepturile şi nu au dat înapoi nici măcat în faţa armelor îndreptate spre ei. Un tablou pe care îl cunosc şi politicienii prezenţi joi la ceremoniile organizate la Petroşani, Vulcan sau Lupeni – fie că vorbim despre PSD, UNPR sau PNL – aceiaşi politicieni care par să uite instantaneu şi periodic de situaţia grea din mineritul Văii Jiului după discursurile atent pregătite în care promit în general  sprijin nemijlocit pentru continuarea activităţii în bazinul carbonifer al Văii Jiului. Startul manifestărilor a fost dat la Petroşani, unde, la ora 9.00 s-au depus coroane de flori la la statuia minerului din Parcul „Carol Schreter” din municipiul Petroşani. A urmat ceremonia de la Vulcan, unde s-au depus de asemenea de coroane de flori la Statuia Minerului, iar de aici politicienii s-au mutat la Lupeni, acolo unde au fost programate cele mai ample manifestări, în condiţiile în care aici a fost „polul” amplelor mişcări din zilele de 5 şi 6 agust 1929, când minerii şi-au cerut şi susţinut drepturile cu preţul vieţii. Sirena a sunat prelung, în memoria celor care s-au jerttfit, iar fanfara a intonat încă o dată Imnul Minerilor, după care au fost depuse nelipsitele coroane de flori.

Potrivit datelor istorice, greva minerilor din Lupeni a avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni. Un protest cu un deznodământ tragic, în condiţiile în care 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist de la acea vreme să reprime mişcarea muncitorească, mulți dintre ei împușcați fiind în spate. Pntru cinstirea celor care şi-au dat viaţa pentru drepturile lor, ziua de 6 august a devenit official Ziua Minerului.

[slideshow_deploy id=’13836′]