Complexul Energetic Hunedoara nu mai are viitor. Pierderile sunt prea mari, datoriile depăşesc puterea financiară a CEH, iar ajutoarele financiare vin cel mult sub formă de împrumuturi, care trebuie rambursate cu tot cu dobânda aferentă. Tot mai multă lume este conştientă că acesta este cântecul de lebădă al CEH, complex înfiinţat chiar de Ziua Morţilor, în data de  1 noiembrie 2012. Prăbuşirea ireversibilă, a început odată cu negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivelul CEH, care a asigurat „pacea” sindicală, sacrificând în schimb viitorul companiei energetice pentru „protecţia socială” de moment.

S-a născut sub o „zodie” nefastă, iar administraţia, pe o mână cu sindicatele, au ştiut cum să-l bage în groapă mai repede decât se aştepta oricine. Şi degeaba sindicatele reprezentative strigă acum din toate puterile că entitatea enregtică a fost îngropată de deciziile nefaste adoptate de administraţie sau de managementul defectuos, că până la urmă, în realitate, culpa este comună.  În realitate, Complexul Energetic Hunedoara  fost pus definitiv în cap de Contractul Colectiv de Muncă negociat anul trecut de adminsitraţie şi sindicate, ale cărui prevederi au plusat pierderea preconizată cu peste 40 de milioane de lei. O situaţie fără precedent girată de Consiliul de Administraţie, care a creat peste noapte reguli noi şi care l-a crezut pe cuvânt pe fostul director al CEH, Aurel Niculescu (n.r. care şi acum este director adjunct al complexului), că pierderile calculate vor fi recuperate. O situaţie ascunsă sub preş, în care răspunderea a fost pasată dintr-o parte în alta şi puţini au fost cei care au spus lucrurilor pe nume. „În anul 2014, când s-a elaborat Bugetul de Venituri şi Cheltuieli, după luni întregi în care am încercat şi noi să avem un astfel de buget, ni s-a aprobat un BVC cu 287 de milioane pierderi. Acest buget nu a putut fi aprobat în această formă, pe minus, decât printr-un memorandum semnat de Premierul Victor Ponta. În momentul iulie 2014, compania era cu acest buget la limită, încercam să ne încadrăm în acest buget, în pierderile preconizate mai precis. În acel moment, de la 1 august şi-a produs efectele noul CCM la nivel de Complex. Am atras atenţia încă de la început că depăşirea pe fondul de salarii va fi undeva la 42 de milioane de lei, şi asta numai pe fondul de salarii, lucru pe care Niculescu (n.r. Aurel Niculescu, directorul general al CEH) nu l-a rescunoscut. Problema s-a discutat în Consiliul de Administraţie, unde am expus situaţia reală şi că depăşirea fondului de salarii într-un BVC este de natură penală, dar la momentul respectiv Niculescu nu a recunoscut această pierdere, luându-şi angajamentul inclusiv în faţa CA, că se va încadra în BVC, după calculele făcute de doamna Brânzea (n.r.şefa de la Resurse Umane), la Deva”, ne-a declarat fostul adjunct de la CEH, Nicolae Drăgoi. În schimb, Aurel Niculescu susţinea că nu sunt bune calculele celor de la Petroşani, şi că pierderea nu va fi atât de mare şi în cele din urmă el a fost cel creditat de reprezentanţii Consiliului de Administraţie.

Consiliul de Administraţie a inventat „avizul condiţionat”

CCM-ul negociat cu Sindicatul Muntele trebuia avizat de CA, care a cerut o situaţie economică reală, precum şi efectele aplicării prevederilor din acest contract în BVC. Situaţia prezentată de aceeaşi doamnă Brânzea ar fi fost, în cele din urmă, cu o depăşire de 14 milioane a  bugetului, pe care Niculescu şi-a luat angajamentul că le va recupera până în data de 31 decembrie. Lucru care nu s-a întâmplat. În ianuarie, depăşirea a fost de 41,6 milioane de lei, aşa cum preconiza ex- adjunctul Drăgoi, pe care nimeni nu l-a creditat la acel moment, în care Niculescua  fost crezut „pe cuvânt”.

În urma punerii în aplicare a noului contract colectiv de muncă pentru mineri şi energeticieni, pierderile au sărit la aproape 360 de milioane de lei. De unde au venit depăşirile? E simplu, din tot felul de sporuri şi bonificaţii acordate angajaţilor, la cererea sindicatelor, prin CCM, asta deşi administraţia putea fi conştientă că nu are de unde să scoată bani suplimentari şi că o bună parte NU era cuprinsă în buget.

Lucru nu doar extrem de grav şi chiar ilegal, dar cine să asculte sau să ia măsuri?! Aurel Niculescu şi-a asigurat „pacea socială”, liderul de la Muntele, Petre Nica, a dat, probabil, bine în faţa angajaţilor, în condiţiile în care lupta pentru reprezentativitate era aprig disputată, iar Consiliul de Administraţie a mimat îngrijorarea. Asta pentru că reprezentanţii CA au girat, până la urmă, această situaţie şi au inventat „avizul condiţionat”. În loc să tranşeze problema au avizat CCM-ul negociat, dar, ca să se pună probabil la adăpost, au stabilit, pe lângă avizul dat cu prea multă lejeritate, şi condiţia încadrării în BVC. Când au realizat situaţia reală şi dimensiunile dezastrului, era deja prea târziu.

Moment istoric: au eliminat până şi plata în acord!

„Eu am informat atât politicul, cât şi CA, că ce se va întâmpla după acest CCM va fi un dezastru. CA a avut o situaţie prezentată de mine şi una prezentată de Niculescu, că se va încadra în BVC, şi în cele din urmă a dat acel aviz condiţionat”, spune acum Nicolae Drăgoi, ale cărui atribuţii în fruntea CEH erau oricum mai mult formale. În şedinţa CA din ianuarie situaţia a ieşit la iveală, iar preşedintele CA de la acea vreme, Ioan Stamin Purcaru l-a arătat cu degetul direct pe Aurel Niculescu. Prea târziu, dezastrul era deja ireversibil!

Şi să nu uităm de o altă greşeală, extrem de gravă, respectiv introducerea plăţii în regie la Divizia Minieră, lucru nemaivăzut în minerit până la acel moment. Prin această măsură, luată de Aurel Niculescu în totală discrepanţă cu o decizie a Consiliului de Administraţiei, s-a eliminat total competiţia între angajaţi, iar producţia a scăzut drastic. Astfel, în august 2014, Consiliul de Administraţie a aprobat plata în acord atît la Divizia Minieră, cât şi pe partea de energie, cu condiţia ca salariile la energie să nu fie mai mici de 85%. Câteva zile mai târziu, în 5 septembrie Aurel Niculescu dă o decizie de director general prin care absolut toată lumea va fi plătită în regie, indiferent de poducţia reală. În consecinţă, toată lumea lua K-ul de 1 (n.r. indicele de producţie), indiferent de cât lucra. Consecinţele s-au văzut imediat.De exemplu, la Mina Lonea, dacă până la acel moment ciclul de producţie era realizat pe un schimb, după o lună – două au lăsat-o mai moale, că oricum banii şi luau doar pentru că se prezentau la şut, la fel ca şi colegii lor de la celelalte mine viabile. De precizat că un ciclu complet este compus din operaţiunile de perforare, puşcare, evacuare, armare. CA a aflat la următoarea şedinţă că decizia adoptată în august a fost nesocotită. Nu s-a luat nicio măsură reală pentru stoparea acestei situaţii anormale, luate fix „pe răspunderea mea” de Niculescu.

Ar mai trebui menţionat că CCM-ul care a pus în cap definitiv Complexul  a fost semnat doar de Petre Nica şi Aurel Niculescu, în condiţiile în care, probabil în premieră, comisia de negociere a refuzat să semneze documentul. Chiar şi aşa, însă, s-a pus în aplicare, iar rezultatele se văd acum. Cine ar mai putea face lumină în această afecere ireală şi pe alocuri chiar ilegală? Probabil doar Curtea de Conturi, la viitorul control în teritoriu, astfel încât responsabilii pentru distrugerea CEH să fie traşi la răspundere.

[slideshow_deploy id=’18375′]