Deşi termocentralele sunt singurele pe care se poate baza sistemul energetic românesc, Guvernul nu pare conştient de importanţa unei strategii energetice naționale, adaptată condițiilor actuale.

Complexul Energetic Hunedoara este în pragul falimentului, iar împotriva lui ANAF a declanşat procedurile de executare silită din cauza datoriilor. Lăsat fără administrare specială, CEH poate fi scos la mezat pe bucăţi, aşa încât statul să-şi poată recupera sumele datorate de entitatea energetică, ceea ce se şi întâmplă. În acelaşi timp, fostul ministru al Economiei, deputatul PNL Lucian Bode, atrage atenţia că siguranța sistemului energetic național – o necunoscută pentru Guvernul Ponta.

În România, spune Lucian Bode, sunt circa 5.500 MW instalați în centrale pe cărbune, aproximativ 3.500 MW în termocentrale pe gaz, 1.400 MW la Cernavodă, 6.500 MW în hidrocentrale și 5.000 MW în regenerabile.

“În anul 2012, când Hidroelectrica a activat de două ori clauză de forță majoră tot din cauza secetei, termocentralele au livrat în sistemul energetic național (SEN) 55,8% din întreaga cantitate de energie produsă în România. În 2013, când regimul hidrologic a fost normal, termocentralele au livrat 46,2%, iar în 2014 — 42%, conform Institutului Național de Statistică (INS).Ce se întâmplă când nu bate vântul și e secetă ? Cam ceea ce s-a întâmplat în lunile precedente și ce s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă: hidrocentralele nu mai produc decât foarte puțină energie, eolienele mai mult stau, iar Cernavodă se închide, pentru că nu e destulă apă de Dunăre și apar probleme la răcirea reactoarelor”, atrage atenţia deputatul PNL.

Iar importanţa termocentralelor s-a văzut în zilele de secetă profundă. Astfel, Complexul Energetic Oltenia livrează, aproape constant, 50.000 MWh pe zi, iar Complexul Energetic Hunedoara — până la 6.500 MWh/ zi, în timp ce eolienele au ajuns să producă 44 MWh/ zi. Practic, singurii producători ce pot livra indiferent de condițiile meteorologice și pe care se poate baza economia națională rămân termocentralele pe cărbune. La mijloc este siguranța sistemului energetic național și, în consecință, securitatea națională a României. Noţiuni ce par necunoscute pentru Guvernul Ponta, care nu are nicio reacţie. “Marile țări occidentale și-au anunțat intențiile: Germania se va baza pe gaze naturale, Franța — pe nuclear, SUA — pe ‘un coș’ în care gazele de șist și cărbunele vor avea un loc esențial. Dintre țările europene ex-comuniste doar Polonia și-a anunțat intenția — de a nu renunța la cărbune. România, în schimb, încă nu știe ce vrea ! De fiecare dată când sunt întrebați, reprezentanții Guvernului Ponta spun că poziția României la COP 21 va fi cea a Uniunii Europene. Dar cine împiedică Guvernul Ponta să aibă o poziție în cadrul UE ?!”, întreabă retoric fostul ministru al Economiei.

Acesta a atras atenţia că nu există nici măcar o strategie energetică națională, adaptată condițiilor actuale, iar marii producători de energie pe bază de cărbune sunt unul în pragul falimentului – Complexul Energetic Hunedoara, iar celălalt — “cu un picior în groapă”, respectiv Complexul Energetic Oltenia. “Autoritățile trebuie să aibă o poziție fermă în cadrul Uniunii Europene în perspectiva COP21 ! Iar opinia PNL este că nu se poate renunța la cărbune. Mai ales că avem rezerve pentru câteva zeci, dacă nu sute de ani, ceea ce înseamnă siguranță în aprovizionare ! Renunțarea la cărbune din cauza costurilor suplimentare explozive datorate condiționalităților de mediu ar putea conduce la prețuri extrem de mari. Să nu uităm ce s-a întâmplat acum câțiva ani când Italia a intrat în black out, iar prețurile spot ajunseseră la 1.000 euro / MWh!  Așadar, securitatea în aprovizionarea cu energie electrică, termică și gaze naturale, precum și prețuri suportabile la utilități reprezintă unele dintre prioritățile PNL”, a mai spus Bode. Acesta cere Guvernului României să depună toate diligențele pentru ca românii și companiile românești să beneficieze de cele mai bune și corecte condiții pe piața energetică !

Reuniunea de la Paris va aduce schimbări în politica de mediu

De precizat că, la sfârșitul anului va avea loc, la Paris, cea mai importantă reuniune internațională din ultimii ani legată de domeniul schimbărilor climatice — COP 21, o continuare a Protocolului de la Kyoto. Astfel, se așteaptă ca la nivel mondial să se ajungă la o nouă reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, ceea ce înseamnă noi condiționalități de mediu pentru industrie și, în special, pentru producătorii de energie pe bază de cărbune.

În prezent, producătorii europeni de electricitate pe bază de cărbune trebuie să achiziționeze câte un certificat de emisii de gaze cu efect de seră (CO2) pentru fiecare megawatt produs. Acum, un certificat CO2 se tranzacționează cu aproximativ 8 euro. Practic, la prețul energiei produsă în termocentrală, se adaugă prețul certificatului. O nouă reducere a emisiilor de CO2 va avea drept consecință o nouă creștere a costurilor de producție a energiei în termocentralele pe cărbune.

[slideshow_deploy id=’13836′]