Interviu cu vicepreşedintele PNL Hunedoara, Costel Avram

Domnule Costel Avram, cum vedeţi situaţia în care se află Complexul Energetic Hunedoara şi ce se mai poate face pentru salvarea acestuia ?
Nu trebuie să ne minţim şi cu atât mai puţin nu trebuie să-i minţim pe oameni  în legătură cu situaţia în care se află acum Complexul Energetic Hunedoara, situaţie care este foarte gravă, aproape la limita falimentului. Cred că parcursul pe care l-a avut CEH este, din păcate, demonstraţia cea mai curprinzătoare a felului în care implicarea factorului politic în conducerea unei companii de stat poate deveni  o greşeală capitală atunci când funcţiile de acest fel se distribuie, în mod iresponsabil, unor “soldaţi politici” fără expertiză şi fără responsabilitate profesională. Ce se mai poate face ? Rămâne să vedem care sunt soluţiile celor pe care guvernul actual îi creditează drept specialişti în minerit şi energie. Ceea ce pot să vă spun este că situaţia este una extrem de gravă, iar cei care au condus Complexul spre acest iminent dezastru trebuie să răspundă. Să răspundă politic şi, dacă este cazul, chiar penal.
Cine sunt cei vinovaţi ?

Vinovaţi sunt cei care, aşa cum o spune chiar ministrul Energiei, au acţionat preocupaţi fiind doar de jefuirea CEH şi nu de perspectivele acestei importante entităţi economice din judeţ şi de destinul miilor de oameni care depind de funcţionarea acestuia. Vinovaţi sunt cei care au propus, acceptat şi susţinut acordarea de salarii uriaşe pentru şefi, fără a condiţiona aceste venituri de performanţele manageriale. Vedeţi dumneavoastră, domnul deputat Resmeriţă de la PSD spune acum, în spaţiul public, că şefii de la CEH au salarii care sfidează bunul simţ şi, în consedinţă, ele trebuie urgent redimensionate. Sunt şi eu absolut de accord cu acest lucru. Eu mă întreb însă de ce nu făcea domnul Resmeriţă acelaşi lucru şi atunci când la butoane se aflau chiar marionetele politice ale domniei sale ? Nu pot să cred că nu a avut habar despre salariile nesimţite ale directorilor pe care i-a susţinut în numirea la CEH şi pe care i-a girat din punct de vedere politic. Totuşi, e bine că, măcar acum, în al disprezecelea ceas, domnul deputat cere micşorarea salariilor. Vreau să vă spun, cu tată convingerea că, pănă la urmă, dacă CEH-ul înregistra performanţe în materie de management, poate că salariile acelea erau chiar meritate. Dar după cum veem cu toţii, CEH se îndreaptă spre un faliment sigur. Mă întreb, va da oare cineva socoteală? Vor răspunde cei care au încasat cu două mâini fără să facă nimic pentru a merita acest lucru ?
Credeţi că domnul deputat Resmeriţă este vinovat de dezastrul de la CEH ?

Ca om politic care s-a declarat el însuşi preocupat de acest Complex  – şi o sinteză a acţiunilor şi declaraţiilor sale politice pe acest subiect demonstrează că a fost prezent la mai toate deciziile luate în ceea ce priveşte CEH – cred că este unul dintre vinovaţi. Aşa cum la fel de vinovat este şi de faptul că, deşi ştie că lucrurile merg într-o direcţie greşită şi la Societatea de Închideri Mine din Valea Jiului, nu vorbeşte despre acest lucru, doar pentru că la conducerea societăţii se află domnul Anghel. Oare ştie domnul deputat că directorul Aurel Anghel, cumnatul său, încasează mai mult decât preşedintele şi primul ministru al ţării la un loc, iar firma pe care o conduce se află în pragul dezastrului, deşi beneficiază de un consistent ajutor de stat ? Personal, am solicitat domnului director Aurel Anghel o situaţie a veniturilor încasate de conducerea SNIMVJ (inclusiv de către membrii Consiliului de Administraţie) şi încă nu am primit un răspuns. Nu-i nimic, voi merge mai departe şi voi obţine acest răspuns, pentru ca minerii care intră în adâncul pământului să ştie cât câştigă  de pe urma muncii lor.
Credeţi că această dispută pe marginea veniturilor încasate de şefii de la companiile miniere şi energetice e în măsură să schimbe lucrurile în ceea ce priveşte parcursul acestor companii ? 

Nu ştiu dacă răul făcut mai poate fi înlăturat sau măcar reparat. Dar, în acelaşi timp, sunt convins că oamenii au dreptul să ştie toate aceste lucruri. Minciuna nu mai poate fi tolerată. Aşa cum cred că fiecare om trebuie recompensat după munca depusă. După cum minerul ştie că are salariul pe care l-a negociat condiţionat de “k”-ul înregistrat de mina sa, tot aşa directorul şi ceilalţi şefi trebuie să fie plătiţi după indicatorii de performanţă realizaţi, dar trebuie să fie şi penalizaţi în funcţie de acelaşi criteriu. Altfel nu se poate.

[slideshow_deploy id=’19869′]