Trupul unui partizat anticomunist despre care există informaţii că ar fi îngropat în Munţii Apuseni, acolo unde a fost ucis va fi căutat de reprezentanţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT).

Acţiunea de investigații arheologice va avea loc luni, 31 august 2015, pe teritoriul comunei Bistra, jud. Alba şi are drept obiectiv căutarea, descoperirea și deshumarea rămășițelor pământești a cinci persoane care au fost ucise la 4 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupele si agentii Securității.

Printre cei căutaţi acum în munţi se numără şi Cigmăian Ioan. S-a născut la 9 septembrie 1908 în satul Gelmar, jud. Hunedoara. Părinții săi au fost Cigmăian Nicolae și Mocsa Elena, țărani din Gelmar, care au avut împreună trei copii, două fete, Fica și Maria, și pe Ioan. Acesta s-a căsătorit la 3 februarie 1928 cu Rus Marc Sabina din Gelmar, de care a divorțat în 17 octombrie 1947, având împreună un copil, Aurel, decedat. Cei care l-au cunoscut spun că făcea comerț cu animale. După divorț a locuit împreună cu Adămuț Sabina în localitatea Șibot din jud. Alba. Aici a fost arestat pentru activitate legionară și pentru propagandă împotriva regimului comunist, fiind închis în arestul Securității din Cugir de unde a reușit să evadeze. Împreună cu alte persoane a plecat în munți și s-a alăturat grupării de rezistenţă.

Potrivit arheologului Gheorghe Petrov, expert IICCMER, fenomenul rezistenței armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei. Cea mai mare densitate de formațiuni care s-au opus regimului comunist a existat în zona Munților Apuseni, pe teritoriul fostelor județe Albă, Cluj și Turda, iar dintre acestea, cea mai importantă a fost organizația Frontul Apărării Naționale — Corpul de Haiduci, creată și condusă de un fost ofițer de carieră, maiorul Nicolae Dabija, secondat de frații Alexandru și Traian Macavei. A luptat pe front dar, din cauza rănilor primite, nu a participat la campania din vest. După război a rămas în armată la o unitate de grăniceri, însă în iulie 1946 a trecut la cerere în cadrul disponibil, înainte de a fi dat afară de comuniști. Datorită faptului că fusese decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, a fost împroprietărit cu cinci hectare de pământ la Aradul Nou, unde s-a și stabilit cu soția după 1946. Aici a început să se manifeste în mod activ împotriva noii orânduiri impuse de comuniști.

Tabăra rezistenţei

În contextul evoluțiilor politice din România, maiorul Dabija a intrat în contact cu mai multe persoane implicate în rezistența anticomunistă. Așa i-a cunoscut și pe frații Macavei, originari din Bucium Muntari, jud. Alba, împreună cu care, în decembrie 1948, au pus bazele organizației Frontul Apărării Naționale. S-a ales și un loc pentru amenajarea unei tabere permanente, acesta fiind situat în munti, la nord de valea râului Aries, pe teritoriul comunei Bistra din jud. Alba. Tabăra era situată la cota 1200 în locul cunoscut sub denumirea de Grosi, la o distanță de circa 16 km nord-est de centrul comunal si la aproximativ 7 km sud-vest de vârful Muntele Mare (1826 metri). În cursul lunilor ianuarie si februarie 1949, aici au fost construite două adăposturi pentru cazarea membrilor organizației. A fost ridicată o cabană din lemn și s-a amenajat un amplu semibordei îngropat parțial în pământ, care era acoperit cu grinzi rotunde de brad peste care s-au așezat glii de pământ înierbat pentru a se masca locul. Urmele acestui adăpost sunt vizibile și în prezent. Organizația era structurată după principii militare, spun istoricii, fiind conceput un statut ce prezenta caracteristicile unui regulament militar, un program de instructie precum și un jurământ ce trebuia depus în ziua de 4 martie 1949 de către toți membrii aflați în tabără. Se redactase si o proclamatie-manifest ce trebuia multiplicată și răspândită în mai multe zone ale țării. Maiorul Dabija intenționa să unifice sub comanda lui toate grupările anticomuniste din Apuseni, dar și să-și coordoneze acțiunile cu luptătorii anticomuniști din alte părți ale țării.

La începutul lunii martie 1949 în tabăra de la Groși se aflau 25 de persoane, cele mai multe străine de zonă. Între timp, autoritățile aflaseră de grupul de partizani din apropierea comunei Bistra si au întreprins imediat măsuri pentru anihilarea lui, Securitatea recurgând la presiuni si santaje asupra populatiei locale. Locul a fost aflat de la un membru al organizatiei, care a fost arestat și torturat, fiind folosit apoi ca și călăuză în teren. În dimineața zilei de 4 martie 1949, asupra taberei a avut loc atacul Securității, la care au participat două plutoane din cadrul Batalionului 7 de Securitate de la Florești — Cluj, alcătuite din circa 80 de soldati în termen, subofiteri si ofiteri, si mai mai multe cadre operative de la Serviciul Județean al Securității Poporului Turda. Tabăra partizanilor a fost împresurată și atacată prin surprindere, confruntarea armată desfășurându-se între orele 6,30 și 8,30. În acel moment, în tabără se aflau 22 de persoane, dintre care trei femei. Alti trei partizani  erau plecați după alimente. Datele vremii arată că doi dintre bărbați, foste cadre militare, erau infiltraţi de Securitate în rândurile partizanilor, însă acest lucru fusese dovedit si era cunoscut de Dabija si de alti membri ai organizatiei, cei doi urmând a fi judecati ca trădători. În urma puternicului schimb de focuri în care s-a folosit armament de infanterie, grenade și încărcături de trotil, au rezultat morti si răniți de ambele părti, iar cabana din lemn a fost incendiată. Din tabăra atacatorilor au rezultat trei morți si sase răniți. Dintre partizani au fost uciși prin împușcare patru bărbați (Cigmăian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif, Mitrofan Lucian) și o femeie, Maier Elena, soția lui Maier Iosif. Șase persoane au reușit să spargă încercuirea și să fugă, însă au fost capturate sau ucise ulterior.

Lăsaţi în magazia de alimente a taberei

A doua zi, în 5 martie, câteva cadre de la Biroul Securității din Câmpeni însoțite de 20 de soldati, de primarul, sanitarul si seful Postului de Militie al comunei Bistra si de câtiva tineri alesi din localitate, s-au deplasat la tabăra de la Groși pentru a cerceta și îngropa cadavrele partizanilor. Inițial, trupurile mortilor au fost stivuite pe priciul din fundul adăpostului semiîngropat după care s-a încercat dislocarea și surparea acoperișului peste ele, ceea ce nu s-a reusit din lipsa uneltelor corespunzătoare. Ca urmare, toate cadavrele au fost scoase afară si depuse unele peste altele în magazia de alimente a taberei, care era amenajată într-o mică cavitate subterană, săpată și acoperită cu grinzi de lemn cămășuite cu pământ, după care structura superioară a fost prăvălită peste trupuri, mai spun sursele citate.

La începutul primăverii, niște țărani care au trecut prin zonă au observat cadavrele aflate în descompunere și au mai aruncat niște pământ peste ele ca să fie ferite de animalele sălbatice. „Acest loc este mormântul-cavou unde și astăzi încă mai zac osemintele acelor oameni. Locul aproximativ al mormântului comun ne-a fost indicat pe teren în august 2009 de către Ioan Gligor din Bistra, decedat în 2012, care a participat la înhumarea victimelor. Acelasi amplasament a fost confirmat la fata locului si de Alexandru Macarie din Bistra, care a participat în primăvara lui 1949 la acoperirea cadavrelor cu pământ”, a mai precizat arheologul Gheorghe Petrov, expert IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 și aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. De asemenea, IICCMER are rolul de a aduna, arhivă și publică documente referitoare la memoria exilului românesc.

[slideshow_deploy id=’19869′]