După efectuarea ecologizării terenului, Mina Dâlja a dispărut ca şi cum nici nu ar fi existat vreodată. Aceeaşi soartă o va avea şi Mina Petrila care-şi va închide porţile în curând. Din păcate, în ciuda insistenţelor unor oameni de bine, multe dintre obiectivele cu valoare „istorică” dat fiind faptul că mina a clădit oraşul din estul Văii Jiului, nu vor fi salvate. Exemplul este Mina Dâlja, din fosta unitate minieră, astăzi, a mai rămas doar un monument comemorativ.

Şi acela în ruină. În rest, nimic nu mai aminteşte de faptul că în zona respectivă a funcţionat o mină în care şi-au pierdut viaţa prea mulţi ortaci. În prezent, pe terenul fostei exploatări miniere funcţionează mai multe  societăţi care au domenii de activitate total diferite faţă de extragerea cărbunelui. În ceea ce priveşte monumentul comemorativ, ridicat în memoria minerilor care şi-au pierdut viaţa în subteran, acesta este o adevărată pată neagră pe obrazul municipiului. Acoperit de zdrenţe, gunoaie şi nepăsare, monumentul a fost deposedat şi de plăcile de marmură care îl acopereau cândva. În prezent, reprezintă fidel, ce-i drept, viitorul care i se pregăteşte mineritului din Valea Jiului, respectiv o intrare în uitare, după apropiata lichidare. Mina Dâlja a fost inaugurată în anul 1867 şi a funcţionat până în 1931. După o întrerupere temporară a activităţii, extragerea cărbunelui a fost reluată în anul 1964 şi a continuat până în 1999, anul care a adus închiderea ei definitivă. Lucrările de aducere la cota zero a exploatării miniere din Petroşani au demarat pe 1 iunie 2005 şi au fost încheiate pe 31 octombrie 2006. Lichidarea minei a fost finanţată de către Banca Mondială şi Guvernul României.

[slideshow_deploy id=’17454′]