Este un fapt evident ca « sanatatea » unei limbi, care este un sistem dinamic, deschis, asemenea societatilor in cadrul carora functioneaza, depinde de gradul de instructie a indivizilor care o vorbesc si trebuie permanent cultivata. Conservarea unei limbi, pe de o parte, si dezvoltarea ei, pe de alta, inseamna respectarea regulilor in virtutea carora functioneaza, dar si doza necesara de creativitate, originalitate, nuantare, in utilizarea ei, evitarea structurilor stereotipe (atunci cand nu sunt absolut necesare), cat si a « limbajului de lemn ». Ne propunem ca, printr-o serie de articole, sa abordam aspecte, uneori controversate, ale faptelor de limba, sa stimulam interesul pentru o insusire constienta a normelor de exprimare corecta, de gramatica, vocabular, ortografie, ortoepie (pronuntare corecta a cuvintelor), in scopul folosirii optime a limbii materne. Iata un prim exemplu :

„Imi cer scuze” sau „va cer scuze”?

Expresia “a cere scuze”/ “a cere iertare” se poate auzi, frecvent, in forma reflexiva, cu pronumele in cazul dativ – “Imi cer scuze”/”iertare” – care nu mai permite adaugarea unui alt dativ pronominal, ci numai constructii prepozitionale, de felul „Imi cer scuze de la tine/fata de tine”, menite sa-l indice pe destinatarul cererii. Tendinta de folosire a structurii reflexive este justificata de implicarea afectiva accentuata a subiectului la actiunea care il priveste – „Imi cer iertare pentru deranj”, „Si-a cerut iertare pentru intarziere” etc. In mod logic, in astfel de expresii, mai importanta pare a fi, totusi, persoana careia ii este adresta cererea – „A cerut scuze profesorului”, „Copilul a cerut iertaremamei”. Asadar, care este forma corecta? Chiar si in randul lingvistilor exista controverse, cei mai pretentiosi sustinand ca „Imi cer scuze” este o formulare inadecvata, un nonsens („Imi cer scuze mie”), forma corecta fiind „Iti cer scuze”. Altii interpreteaza expresia ca o copiere a unei structuri din limba franceza  – „presenter/demander de des excuses”, cu intelesul „Iti cer sa imi prezinti scuze”, ceea ce ar avea un cu totul alt sens.

Ambele interpretari sunt, intr-un anume fel, excesive, creand false probleme. Raspunsul clar la intrebarea din titlu este ca ambele forme sunt corecte – „Imi cer scuze” (iertare)/”Va cer scuze (iertare)”, fiecare vorbitor putand sa aleaga formularea care i se pare mai fireasca si tinand seama, eventual, de anumite nuante de politete. De exemplu, se considera ca sunt mai protocolare formulari ca „Va cer iertare”/”Va rog sa primiti scuzele mele”, in raport cu celelalte.

[slideshow_deploy id=’19869′]

Home