Sunt oameni pe care, datorită valorii și notorietății lor, îți vine foarte greu să-i prezinți într-o lumină corectă, pentru că orice ai spune și oricât ai încerca să redai imaginea de ansamblu a acestora riști să ciuntești din strălucirea lor. Oamenilor acestora este suficient să le pronunți numele pentru ca publicul să știe despre cine și mai ales de ce este vorba. Unul dintre ei este maestrul Dumitru Fărcaș. Îi spui numele și îți vin în minte imagini și sentimente despre Ardeal, despre țara ta, despre oamenii frumoși și despre dragostea față de meleagurile natale. Trudește de o viață pentru valorile noastre autentice și se luptă să arunce înainte, în timp, tezaurul nostru folcloric.

Iată cum se descria chiar domnia sa în urmă cu câțiva ani când făcea o declarație de presă unui cotidian central: „Eu sînt un fiu de ţăran din Maramureş. La mine în familie se cânta la fluier, fraţii mai mari cântau la clarinet. Am fost descoperit de directorul liceului de muzică. În 1960, când s-au pus bazele Ansamblului Maramureşului, am făcut parte din acest ansamblu. În 1962 am intrat la Conservator, între timp am participat la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale, printre care cel de la Helsinki. Tot în 1962 am preluat «Ansamblul Mărţişorul», un mic nucleu de câţiva studenţaşi, şi l-am transformat într-un ansamblu prestigios, care a participat la diferite concursuri şi festivaluri naţionale, internaţionale. Am câştigat tot ce se putea câştiga… Discul de aur, Ciorchinele de aur, Medalia de aur, cel mai bun şef de orchestră – Dumitru Fărcaş. Am fost decorat de Guvernul României cu Crucea Serviciului Credincios în grad de Cavaler şi cu Ordinul Meritul Cultural în grad de mare Ofiţer. În urmă cu două luni am fost declarat Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj. Am muncit foarte mult şi cu multă dragoste pentru această profesie. Cariera mea mi-a adus mari satisfacţii şi m-am simţit extraordinar de apreciat. Dovada sunt marile documente şi aprecieri pe care le am din ziare, reviste, spectacole de radio şi televiziune, CD-uri şi de tot ceea ce am făcut pînă acum.

Sunt mândru, pentru că oameni de mare prestigiu din lumea culturii mi-au adus elogii şi aprecieri. Începînd cu Fănuş Neagu, D.R. Popescu, Marin Constantin, Constantin Arvinte până la marea interpretă Maria Tănase. Am crescut pe altarul artei şi al culturii 47 de ani (n.n. – acum sunt 55) de ani. Şi mă simt încă foarte bine. Nu am de ce să-mi fac mustrări. Am o familie frumoasă, am un copil de care sunt mîndru. Din păcate, nu îi mai am pe ai mei lîngă mine, nici părinţii şi nici fraţii, dar am foarte mulţi prieteni, am satul întreg care m-a făcut Cetăţean de Onoare atât comuna mea, cât şi Bucureştiul, Baia-Mare, Clujul şi Reşiţa.

Visele mele au fost întotdeauna legate de cîntec, mai ales de când am început să cunosc câte ceva din ale cântecului românesc. De aici încolo… am reconstituit casa părintească în satul meu natal, într-o livadă cu cireşi, cu meri, cu peri şi cu tot ce este mai frumos.”

Pentru exemplul oferit, pentru întreaga strădanie a unui asemenea om, vă propunem să ne întâlnim cu acest om minunat și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce ne oferă, un model de suflet și de profesionist. Sâmbătă, 31 octombrie 2015, ora 11.00, maestrul Dumitru Fărcaș vine să-l cunoaștem. Aveți ocazia să o priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.

[slideshow_deploy id=’13837′]