Lacrimi şi regrete la Mina Petrila, acolo unde vineri a fost adusă la suprafaţă ultima tonă de căbune. Pentru truditorii pământului, fanfara a cântat pentru ultima dată Imnul Minerilor!

Petrila este de vineri istorie. Ultimul vagon de cărbune a ieşit din subteran în mod simbolic, iar o parte a ortacilor de aici, prezenţi la momentul emoţionant care închide un capitol de 150 de ani l-au atins cu sfinţenie şi chiar l-au udat cu lacrimile lor.

Zeci de ani au lucrat în subteranul minei Petrila, iar acum îşi văd trecutul sigilat, la fel ca şi huila ce nu va mai ajunge niciodată la lumina soarelui. Pentru unii dintre ei activitatea va continua la alte unităţi miniere, în timp ce altă parte se va pensiona, însă sufeltul le va rămâne mereu la Petrila, acolo unde şi-au început activitatea şi acolo unde şi-au plâns colegii ucişi în tragediile produse de-a lungul vremii în subteran. „Acest vagonet, practic, marchează încetarea activităţii de producţie la Mina Petrila. Mina Petrila  a reprezentat mina fanion a Văii Jiului, a bazinului carbonifer din Valea Jiului. Este cea mai veche mină din Valea Jiului. Acum 156 de ani, în 1859, se decshidea primul perimetru minier în comuna Petrila, concesiunea Maximilian. După 10 ani, la 1869, era atestată prima mină care exploata cărbune subteran, Mina Deac Ferencz Petrila. De atunci, activitatea minei s-a defsăşurat, cu bune, cu rele, pe parcursul anilor. În 1943 a fost cea mai mare tragedie de la Mina Petrila, au murit atunci 18 ortaci. Anul 2008 a reprezentat pentru Mina Petrila un punct de cotitură. Atunci destinul minei a fost altul, după ce au murit 13 ortaci. Mina Petrila a rămas, practic, fără rezerve miniere”, a explicat parcurul istoric al activităţii extractive la Petrila actualul director, Ion Vasile Simion. De asemenea, directorul general al Societăţii Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului, Aurel Anghel le-a mulţumit tutoror ortacilor pentru activitatea depusă. „Închiderea Minei Petrila este un eveniment care ne va marca toată viaţa, pe cei care au lucrat în minerit, pe cei care mai lucrează, pe pensionarii din minerit şi pe familiile acestora. În toată existenţa minei Petrila, aceşti mineri au dat dovadă de curaj, de înţelepciune, de vărbăţie, şi nu au precupeţit niciun efort în a scoate acest cărbune atât de necesar Văii Jiului. Chiar dacă de multe ori s-au jertfit pentru acets cărbune şi familiile lor au fost îndurerare, aceşti mineri şi-au continuat activitatea indiferent de perioada pe care au traversat-o. Mina Petrila este un punct de referinţă în mineritul Văii Jiului şi în peisajul minier românesc şi de aceea am ţinut să marcăm acest evebiment, chiar dacă este unul trist”.

Pentru minerii de la Petrila, timpul s-a oprit în loc. Au intrat de tineri în măruntaiele pământului şi nu se gândeau vreodată că vor ajunge să pună punct istoriei activităţii extractive de aici. Speră doar ca urmaşii lor să aibă viitor aici, în Valea Jiului, iar mineritul să continue, în ciuda greutăţilor tarversate în prezent de industria extractivă.

[slideshow_deploy id=’17452′]