Sumele cosiderabile de bani primite drept plăţi compensatorii de către ortacii care vor ieşi din sistem, începând cu decembrie, sunt ca un miraj şi mulţi aşteaptă să se treacă pe listele de disponibilizări. Banii îi pot lăsa pe drumuri dacă nu sunt cheltuiţi chibzuit. Precedentul deja a fost creat în 1998, când mulţi dintre ortaci au ajuns pe drumuri. Doar în municipiul Petroşani câteva zeci de persoane care trăiesc zilnic de pe urma a ceea ce găsesc în gheenele de gunoi.

O parte dintre aceşti oameni sunt foşti ortaci care au părăsit mineritul la marea disponbilizare din 97.  Ei n-au avut inspiraţia de a-şi investi banii cum au făcut unii dintre colegii lor şi, în plus, şi-au pierdut şi ce aveau până la disponibilizare. Acum adună ce găsesc la groapa de gunoi şi valorifică la centrele de colectare sau trăiesc cu ce aruncă semenii lor în containere. Între 1997 şi 1998 a avut loc cel mai mare „val” de disponibilizări care a luat cu el nu mai puţin de 18.000 de ortaci. Şi-au lăsat baltă serviciile şi au optat pentru banii cu ajutorul cărora au golit în doar câteva zile toate magazinele de mobilă şi produse electronice sau electrocasnice din Valea Jiului. După numai câteva luni, aceleaşi produse achiziţionate în euforia primelor zile de după disponibilizare erau vândute la colţ de stradă pentru supravieţuire. În cifre seci, în anul 1997 au fost disponibilizaţi fix 18.312 dintre angajaţii fostei Regii Autonome a Huilei Petroşani, actuala CNH SA. Dintre aceştia, 82,12% erau bărbaţi şi 17,88%  femei. 503 dintre ei aveau studii superioare, 2.747 erau absolvenţi de liceu şi 15.062 aveau doar 10 clase. Potrivit vârstei, cei mai mulţi dintre proaspeţii disponibilizaţi aveau între 26 şi 35 de ani (6.100 de persoane), fiind urmaţi de cei care se încadrau în categoria 35-45 de ani (4.915). Atunci, în minerit, activau circa 55.000 de persoane. În prezent numărul acestora, după mai multe valuri de disponibilizări, este de zece ori mai mic.

[slideshow_deploy id=’13835′]