Se apropie 1 Decembrie, Ziua Națională a României, și, implicit, se reia discuția despre patriotism.
De ce noi, românii, nu suntem la fel de patrioți ca alte popoare?
Un posibil răspuns este că patriotismul nostru a murit când au început să și-l asume politicienii. 
Să și-l asume deșănțat. 
În discursuri, în apariții publice, în purtarea tricolorului de gât. Fie că e cazul sau nu.
Atunci a apărut lehamitea cvasigenerală. Pentru că mai toți știm că e, de fapt, o manifestare grosolană a ipocriziei lor.
Și sunt ipocriți până în măduva oaselor.

Cum să îl poți privi pe politician când vorbește despre patriotism și cât își iubește el țara și neamul, când știi că îl interesează doar banul, șpaga și votul?
Cum să te uiți cu respect la unul cu tricolorul de gât, când știi că a strâns într-un mandat cât n-au strâns alții în generații?
Cum să nu-ți fie greață de unu’ care vorbește de interesul național, iar lângă el mor oameni?
Și cum să nu verși când slugile îl pupă în fund pe șeful de partid, în văzul tuturor?
Cum să le mai poti fi coleg de patriotism, când ei își votează pensii nesimțite?

Cam când au început să se întâmple toate astea, omul cu bun simț, cetățeanul, s-a îndepărtat de acestă temă.
S-a îndepărtat pentru că politicienii au vrut să acapareze tema cu totul. Să fie doar a lor.
Doar ei să mintă în gura mare că sunt patrioți, deși n-au nicio treabă cu patriotismul.
Așa cum n-au nici cu noi. Decât atunci când trebuie să le dăm votul.
Să le ținem scaunul sub fund încâ un mandat, încă două sau, mai degrabă, încă nouă.
N-aș fi atât de dur ca George Orwell, spunând că suntem complicii lor (”Popoarele care își aleg conducători corupți, mincinoși, nepricepuți își merită soarta. Nu sunt victime, ci complici”), dar unii dintre noi i-au votat. Cu tot cu falsa fluturare a patriotismului. Dar și cu alte păcate.
Din cauza lor nu mai putem fi noi patrioți. Pentru că ei și-au șters pantofii cu patriotismul.
Fiți atenți pe 1 Decembrie! 
Să vedeți ipocrizia la cote monumentale.

[slideshow_deploy id=’19869′]