Marele sculptor Constantin Brâncuşi ar fi putut avea, la Petroşani, un muzeu dedicat creaţiilor sale inegalabile. Un loc unde, de Ziua Brâncuşi, în 19 februarie, s-ar fi putut omagia memoria inegalabilului artist care îşi leagă puternic numele de aceste locuri. Din păcate, avem doar un “colţ Brâncuşi” la Muzeul Mineritului, după ce unii politicienii’ au uitat de promisiunile asumate public.

Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea prin care data de 19 februarie este declarată Ziua Brâncuși ca sărbătoare națională. Şi, potrivit legii, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile. La Petroşani, oraş de care Constantin Brâncuşi îşi leagă numele, marele sculptor ar fi putut avea un muzeu, la fostele ateliere UMIROM. Un proiect asumat public de fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, dar nepus nicicând în pratică. Numele Petroşaniului se leagă strâns realizarea Coloanei Infinitului, cea mai cunoscută dintre operele lui Brâncuşi. Coloana Infinitului  a fost realizată în anul 1937 în Atelierele Centrale Petroşani, devenite ulterior URUMP, IUMP şi, în cele din urmă, UMIROM . Potrivit datelor vremii, şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, iar Constantin Brâncuşi a venit de la Paris pentru a supraveghea turna­rea modulelor Coloanei şi a colaborat îndeaproape cu Georgescu-Gorjan. Mai mult, cei doi ţineau legătura prin scrisori, iar inginerului i-a revenit întreaga răspundere a coordonării operaţiilor la Petroşani şi Târgu-Jiu. Documentele şi schiţele celebrei opere expuse la Târgu Jiu ar fi trebuit, cel puţin la nivel declarativ, să fie găzduite într-un muzeu amenajat chiar în incinta UMIROM.

Proprietarul uzinei, fostul prefect de Hunedoara Aurelian Serafinceanu, promitea public, în 2001, că va înfiinţa la Petroşani Muzeul Coloanei lui Brâncuşi. Nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat, dar din vechea fabrică s-a ales praful. La finele anului 1999, SC UMIROM SA – maternitatea operei lui Constantin Brâncuşi – avea datorii de 67,952 miliarde de lei, la un capital social de 45 miliarde de lei. FPS a decis să o vândă, iar fabrica a fost cumpărată în anul 2000 de fostul prefect PSD al judeţului, Aurelian Serafinceanu, pentru  7, 9 miliarde lei vechi, plătiţi în tranşe. Serafinceanu promitea la moimentul achiziţonării ei redresarea societăţii, dar noul proprietar al “Umirom” nu a reuşit însă să redreseze firma (asata dacă se şi dorea în realitate!), în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania Naţională a Huilei (CNH) Petroşani, mai ales pe vremea în care Serafinceanu era prefect de Hunedoara. Din cauza debitelor foarte mari către stat, în anul 2004 a fost instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitaţie. Firma  a intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispărut.

Din fosta fabrică, cândva mândrie a industriei Văii Jiului, a mai rămas o foarte mică parte, trecută în sistem suveică prin mai multe firme înfiinţate şi desfiinţate aproape în timp record. Acum, în „capitala” Văii Jiului, memoria lui Brâcnuşi trăieşte doar printre ruine, dar, graţie unor oameni cu suflet mare, pasionaţi de istorie şi cultură, mai are loc într-un colţ, la Muzeul Mineritului.

[slideshow_deploy id=’19659′]