Deţinutul politic Tiberiu Tomuş, arestat pe 2 mai 1958, după ce a vrut împreună cu 11 camarazi să arunce în aer o tribună plină cu ofiţeri de securitate şi şefi ai comuniştilor, a povestit ce a urmat după brava lor încercare. Mărturia fostului luptător este demnă de a fi cunoscută de toată suflarea Văii Jiului şi nu numai. Reprezintă o lecţie pentru noua generaţie, un îndemn pentru tinerii de azi de a nu mai accepta totalitarismul indiferent de forma sa.

Imediat după ce planul pus la cale de „Fiii Parângului” a fost dejucat, cei 11 membri ai Rezistenţei au fost luaţi rând pe rând, aşa cum relatam în articolul publicat ieri. Pe drumul de la Petroşani şi până la Deva, Tomuş îşi aminteşte că lângă el, în maşină, se mai afla un tânăr. S-a gândit să evadeze şi i-a făcut semn să sară pe miliţieni. „Pe drum erau ciobani cu oi şi ne-am oprit de mai multe ori. Dumnezeu  a dat atâtea oi pe drum ca să-i pot strânge pe ăia de gât şi să evadez. I-am făcut semn că o să-i pocnim pe miliţieni şi fugim. Lui i-a fost frică şi n-am apucat să facem nimic. Miliţienii au intuit şi şi-au scos piedica de la arme”. La Deva, Tiberiu Tomuş a fost anchetat şi maltratat în beciul securităţii timp de patru luni. În celulă i-a fost infiltrat un turnător pe care l-a descoperit după întrebările din anchetă puse de securişti. „La o anchetă apare un pistol pe masa lui Baleia, aşa-l chema pe anchetator. Acela, dacă-ţi dădea o palmă te omora, aşa putere avea. Cunoşti pistolul acesta îmi zice? Era pistolul meu, dar nu ştiu cum l-au găsit. Eu l-am ascuns bine. Nu aveau probe pentru că nu era amprenta pe el. Zic nu ştiu, al meu nu-i! Atunci sare Baleia, pune mâna pe pistol şi vrea să mă lovească în cap. M-am ferit şi mi-a dat în gură cu el, mi-a spart patru dinţi. Am leşinat de durere. M-au dus în cearceaf înapoi în celulă. La orice anchetă te ducea în cearceaf înapoi”, povestea Tomuş.

A căzut Gherla pe ei

Deţinutul politic a fost condamnat pentru „uneltire contra orânduirii sociale” şi trimis la Gherla, pentru a-şi executa pedeapsa de 20 de ani. A stat în penitenciar un an de zile şi dormea împreună cu alţi doi deţinuţi în pat. Închisoarea putea primi 5000 de deţinuţi şi ei erau peste 40 de mii. În ‘59  fundaţia penitenciarului a început să se lase şi de la Bucureşti s-a decis ca deţinuţii să fie duşi la muncă. În Gherla a primit o sentinţă în plus. Un ofiţer de securitate a aflat că Tomuş a practicat lupte libere. „M-au dus la anchetă iarăşi. Într-un birou aranjat ca pentru rege era un ofiţer şi m-a pus să stau jos, într-un fotoliu. Scoate o sticlă de lichior de cireşe şi îmi pune un păhărel plin şi lui doar un deşt. Să beau, îmi zice. În cele din urmă am băut, m-am tras spre fotoliu şi când m-am pus în el, te afundai de nu mai puteai mişca. M-a întrebat : Ce-ai făcut mă? Eu îi spun că scrie în dosar. Nu mă, nu ce scrie în dosar. Ce-ai făcut când erai liber? Am făcut schi, tir cu arma, lupte libere i-am răspuns eu printre altele. Cine se punea în fotoliul ăla nu mai putea face nimic şi era omorât în bătaie. Pentru că nu m-a prins, a scris pe o foaie cu tocul: În fiecare duminică să fie bătut. Este ordin şi cine nu-l execută răspunde cu capul. Aşa a rămas! În fiecare duminică eram bătut cu bâta, cu bastoanele cu miez de aluminiu până cădeam lat”, mai spunea fostul deţinut politic.

Amuzamentul temnicerilor

Scos la muncă silnică a făcut diguri la Dunăre, drumuri şi a muncit în construcţii, iar apoi a fost trimis la lagărul de muncă din Balta Brăilei, la stuf. Acolo şi-a executat cea mai mare parte a pedepsei. A avut planuri de evadare şi ştia că dacă trece de liniile de gardieni, oriunde în ţară erau comunişti şi tot va ajunge după gratii. A îndurat bătăile gardienilor în urma cărora a rămas cu o infirmitate la piciorul stâng, dar şi cu boli din cauza detenţiei şi a muncii extenuante. Îşi aminteşte cum militarii care erau gardienii lor, împuşcau deţinuţii pentru a primi permisie şi, uneori, pentru a se amuza. „Puneau o batistă pe fâşia care separa perimetrul deţinuţilor de cel nepăzit unde erai în libertate. Era o linie în nisip şi aruncau batista la câţiva centimetri după linie. Apoi puneau un deţinut proaspăt să o ridice. Adu şi mie batista, că-mi căzu acolo, ziceau militarii. Dacă erai nou, te duceai să i-o duci şi te împuşcau pe loc. Ziceau că a vrut să evadeze, primeau trei săptămâni permisie şi când se întorceau aveau încă o tresă pe umăr”, îşi amintea fostul deţinut politic.

Ameninţat încă 20 de ani

În anul 1964, după şase ani, o lună şi 25 de zile de detenţie în lagărele şi temniţele comuniste, Tiberiu Tomuş a fost graţiat. Avea să fie urmărit încă 20 de ani de securitate. Casa în care locuia la Petroşani era inspectată periodic şi securiştii îi infiltrau „prieteni” care să-l descoasă. Vroiau cu orice chip să-l arunce în puşcărie pentru că era un pericol imens pentru securiştii de la Petroşani. „Am fost urmărit era şi casa supravegheată. Vroiau să vadă pe unde aş putea să fug. Am fost urmărit 20 de ani după ce m-am eliberat. Îl ştiam pe ăla de mă supraveghea. Se băga în vorbă cu mine şi-mi zicea: uite mă al dracu cât e de rău, numai să zic şi eu ceva. Îl ocoleam pentru că ştiam ce urmăreşte”. Nu a regretat nimic, a luptat pentru ţară şi din acest motiv este mândru. „Sunt mândru şi fericit că am făcut puşcărie pentru că am încercat să-i alung pe comunişti şi nu pentru că aş fi înfăptuit vreo crimă sau hoţie”, declara Tiberiu Tomuş.

[slideshow_deploy id=’17217′]