În urmă cu exact 17 ani, în Valea Jiului, izbucnea o nouă grevă generală, continuată prin plecarea minerilor pe jos, spre Capitală. La 17 ani de la evenimentele care au bulversat o ţară, minerii sunt la un pas de o nouă grevă generală.

După ce şi-au petrecut în linişte sărbătorile şi mini-vacanţa de iarnă, la îndemnul lui Miron Cozma, în ianuarie 1999, minerii au intrat în grevă generală iar pe data de 12 aceştia forţau intrarea în Defileul Jiului cu gândul să ajungă la Bucureşti. Totul a pornit de la decizia Guvernului de a închide minele Dâlja, Bărbăteni şi Câmpu lui Neag. Ortacii, aflaţi la ultima grevă de importanţă naţională au întocmit o listă de revendicări printre care se aflau : menţinerea în activitate a celor trei mine, plata la zi a salariilor şi nu în ultimul rând, acordarea a două de hectare de pământ şi 10.000 de dolari, fiecărui miner care va mai fi disponibilizat.

După mai multe runde de negocieri purtate la Petroşani între liderii greviştilor şi reprezentanţii Guvernului, cu toatele eşuate, Miron Cozma a luat decizia de a pleca cu toţi minerii spre Bucureşti. Astfel, circa 10.000 de ortaci au plecat vrând-nevrând, pe jos, către Capitală. Marea victorie „minerească” a fost înregistrată la Costeşti, unde aproximativ 3.000 de jandarmi au fost luaţi prizonieri de către cei aproape 25.000 de mineri şi „alte categorii sociale”, strânse pe drum de ortacii plecaţi din Valea Jiului. După înfrângerea suferită de către forţele de ordine la Costeşti, Gavril Dejeu, ministrul de interne şi-a pierdut fotoliul, locul său fiind ocupat de Dudu Ionescu, care l-a destituit imediat pe generalul Gheorghe Lupu, coordonatorul trupelor de la Bumbeşti-Jiu şi Costeşti. Ultimul pas al mineriadei demarată în data de 4 ianuarie 1999 l-a reprezentat semnarea „Păcii de la Cozia”, care nu a fost respectată de către guvernanţii din acea perioadă. Minele au fost închise, liderii minerilor (chiar şi cei de conjunctură) au fost arestaţi, disponibilizările au continuat, iar cei 10.000 de dolari şi 2 hectare de pământ au rămas la stadiul de simplă promisiune. Acum doar o mână de mineri mai lucrează în subteran şi previziunile sunt sumbre.

[slideshow_deploy id=’22083′]