Simota pus în libertate printr-o decizie contrară celor stabilite de Curtea Constituţională!

Hotărârea luată de judecătorul devean care a dispus punerea de îndată a omului de afaceri Alin Simota contravine chiar dispoziţiilor Curţii  Constituţionale a României.
 descărcare
La jumătatea lunii decembrie, un magistrate al Judecătoriei Deva a dispus eliberarea de îndată din închisoare a lui Alin Simota pe motiv că şi-ar fi ispăşit pedeapsa. „Admite cererea formulată de condamnatul Simota Alin şi în consecinţă: În baza art. 597, 598 alin. 1 lit. d N.C.p.p. constată că deţinutul a executat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2251/2014 a Judecătoriei Deva în perioada 11.06.2013 – 24.05.2014 (reţinere şi arest preventiv); 24.05.2014 -30.09.2014 (înlocuit arest preventiv cu arest la domiciliu); 30.09.2014 – 30.04.2015 (înlocuit arest la domiciliu cu arest preventiv); 30.04.2015 – 14.12.2015. În baza art. 72 C.p. rap. la art. 399 alin. 9 C.p.p. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2679/2014 din data de 27.04.2015 emis de Judecătoria Deva”, este decizia pronunţată de Judecătoria Deva.
În luna decembrie a anului 2014, Alin Simota a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare pentru conflict de interese însă sentinţa a rămas definitivă în aprilie 2015, prin hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia. La acea vreme, omul de afaceri hunedorean mai era judecat şi în alte dosare penale, aflate pe rolul instanţelor hunedorene şi în care s-au dispus diverse măsuri preventive pe care judecătorul care l-a pus în libertate le-a scăzut din pedeapsa primită, în baza art. 37 Cod Penal, însă trebuie precizat că în niciunul dintre dosare Simota nu era condamnat prin decizie definitivă. Practic,  magistratul nu putea deduce perioada arestării preventive din dosare  în curs de judecată, nedefinitive, după cum a stabilit legiuitorul. De menţionat că aplicabilitatea art. 72 Cod Penal, referitoare la această deducere este extreme de clar explicată în decizia 138/2015 a Curţii Constituţionale a României .
Decizia menţionată anterior specifică, printre altele, că „măsura computării duratei măsurilor preventive privative de libertate are ca scop protecţia libertăţii individuale a persoanei, drept fundamental prevăzut la art. 23 din Constituţie”. Numai că, tot în decizia 138/ 2015 se menţionează explicit: „Curtea reţine că săvârşirea unor infracţiuni concurente, potrivit art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul penal, poate fi stabilită prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Anterior datei pronunţării unei astfel de hotărâri, concursul de infracţiuni este unul ipotetic, existenţa sa, stabilită prin acte ale procurorului sau dedusă din acte procesuale specifice desfăşurării procedurii judecăţii în primă instanţă anterioare pronunţării unei hotărâri de soluţionare a acţiunii penale, conform art. 405 din Codul de procedură penală, fiind afectată de cauza suspensivă a constatării sale printr-un astfel de act. Prin urmare, din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 72 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că o persoană condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni şi urmărită penal sau judecată pentru o infracţiune concurentă, fapte al căror concurs nu a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, nu se încadrează în ipoteza normei de la art. 72 alin. (1) din Codul penal teza a doua şi nu poate beneficia de computarea duratei măsurii preventive privative de libertate executate ca urmare a săvârşirii infracţiunii în privinţa căreia nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească. Această concluzie rezultă şi din interpretarea sistematică a textului legal criticat, care este cuprins în titlul III – Pedepsele al Părţii generale a Codului penal, la capitolul IV – Calculul duratei pedepselor”.
Alin Simota a dispărut înainte ca oamenii legii să pună în aplicare mandatul de executare, omul de afaceri fiind dat în urmărire naţională, internaţională şi în consemn la frontieră.
[slideshow_deploy id=’19661′]