M-am decis să spun tot. Aşa şi-a început confesiunea Mihaela Gălăţan, femeia care a decis să se autoblocheze în subteran la Mina Lonea şi a declanşat şi greva foamei pentru a atrage atenţia asupra gravelor probleme cu care se confruntă oamenii care lucrează aici.

La Mina Lonea, Mihaela Gălăţan a ajuns tot după un episod în care a luat atitudine, în perioada în care lucra ca inginer SSM în cadrul Complexului Energetic Hunedoara. „În decembrie 2014, lucram ca inginer la serviciul SSM din cadrul CEH, şi am fost la Lupeni pentru autorizarea anuală a artificierilor. După ce am terminat, am sunat la Companie şi am spus că mi-am terminat treaba şi că vreau să intru în în subteran să văd dacă au fost remediate deficienţele la un abataj unde fusesem anterior şi unde constatasem o stare de insecuritate crasă. Bineînţeles că mi s-a spus că: <<Ce, mi-a spus cineva să mă duc acolo? Că de fapt ce să caut acolo?>> Am renunţat să mai intru. Am făcut control la depozitul de exploziv, că oricum mai aveam timp şi, în următoarea zi, în uma unor discuţii care au avut loc pe tema faptului că am vrut să sistez activitatea la acel loc de muncă şi a afirmaţiilor în care eu am făcut referire la conducere, că se mulţumeşte să îşi ia salariile nesimţite şi să se facă că nu vede nimic am ajuns la Lonea. Aveam informaţii că la Mina Lonea au fost puşi să lege stâlpi cu aţă în subteran, numai să fie la număr când vine ITM. Le-am atras atenţia asupra acestui lucru şi mi-au spus: <<Şi ce putem să facem? Le oprim pe toate? Atunci cum mai lucrăm?>>. Le-am spuns că nu este neapărat să le oprim, ci să avem curaj şi coloană vertebrală să ieşim în faţa oamenilor să le spunem adevărul: nu putem să ţinem în funcţie atâtea abataje, ţinem două, dar alea le echipăm corespunzător. Eu sunt convinsă că minerii ar fi înţeles care este situaţia, mai ales că nu mai intrau în subteran cu teama că nu mai ies. Finalul discuţiei a fost că m-au întrebat unde vreau să merg, să mă mut cu serviciu şi am cerut post de măsurător de gaze. Într-o jumătate de oră mi s-a rezolvat cererea de transfer şi m-am dus la Mina Lonea. La scurt timp, la Mina Lupeni a  sistat ITM-ul activitatea din aceleaşi motive pe care le invocasem eu. Acum s-a întâmplat acelaşi lucru”, povesteşte Mihaela Gălăţan.

La finele săptămânii trecute, inginerul CFL a luat din nou atitudine. Nu putea asista pasiv cum oamenii muncesc în condiţii de totală insecuritate, într-un abataj care a mai fost închis de ITM în toamna anului trecut tocmai din cauză că nu erau suficiente elemente de armare, grinzi şi stâlpi. Situaţia se repetă, ca trasă la indigo.

„De două săptămâni mi-am desfăşurat activitatea, în medie cu 12 – 13 oameni, într-un abataj care a fost pus parţial în funcţie. Sincer, mie chestiunea asta cu <<pus parţial în funcţie>> mi se pare suspectă. Noi am executat absolut toate lucrările care se execută într-un abataj pus în funcţiune. La data la care am declanşat protestul, în abataj lipseau mai mult de 50 de stâlpi şi mai mult de 50 de grinzi, ceea ce înseamnă că siguranţa oamenilor era compromisă. În aceste condiţii, de care se ştia,eram întrebată de ce nu îmi realizez preliminarul.

Este vorba despre abatajul frontal 34 B –acelaşi abataj (n.r. 35) închis de ITM, doar că s-a schimbat denumirea. La momentul respectiv acest abataj deversa cărbunele pe axul 35, iar acum a trecut pe alt strat. Este vorba despre acelaşi loc de muncă închis de ITM. A fost redeschis tot în condiţii de insecuritate totală„, spune Mihaela Gălăţan, care reclamă că nu au nici măcar piese de schimb atunci când au nevoie de ele.

A fost nevoie de un pinion care s-a defectat, iar colegii Mihaelei Gălăţan au precizat că nu au piesa de schimb necesaeă, care ar fi trebuit demontată de la un alt transportor. „Am comunicat dispecerului că am defect, l-am chemat pe şeful de sector, care mi-a spus că am pinion, dar nu vreau. După aceasta, inginerul şef producţie mi-a transmis prin dispeceră că nu pot să spun că nu am pinion, că s-au demontat trei transportoare şi trebuie să fie. Mi-a mai spus că sunt inginer CFL la producţie, nu sunt observator, că sunt cei de la aeraj care trebuie să observe neregulile, nu eu. L-am sunat iar pe şeful de sector şi a început scandalul. În acel moment efectiv nu am mai putut şi, când băieţii s-au pregătit să plece m-am făcut că nu-mi găsesc masca şi mă duc să-mi caut masca, să pot să rămân în subteran. Am anunţat la dispecer că rămân blocată în subteran şi declanşez şi greva foameni, iar apoi a fost anunţată conducerea”, a declarat inginerul CFL, referindu-se la momentul declanşării protestului din subteran, care a întors toţi ochii spre Mina Lonea. Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs, pentru că, în momentul în care a făst întrebată de ce  recurge la această formă de protest a răspuns că este hărţuită profesional. Până la CNH cauzele protetsului s-au modificat puţin şi s-a comunicat că este … hărţuită sexual! Imediat la mină s-a deplasat la mină inginerul şef SSM de la Companie, însă acesta a aşteptat afară sfârşitul negocierilor dintre Mihalea Gălăţan şi inginerul şef producţie de la mină, Radu Răscolean. Afară, protestatara i-a spus oficialului CEH că l-a aşteptat în subteran, să vadă care sunt problemele reale, iar ulterior şi-a înaintat demisia de pe funcţie.

 Au venit stâlpii

 Paradoxal, imediat după ce Mihalea Gălăţan a întrerupt protestul, au apărut şi elementele de susţinere. Practic, erau, pentru că tocmai se dezechipase un alt abataj, dar nu au mai ajuns acolo unde era nevoie de ei ca de aer. „În schimbul următor au început să se aducă stâlpi în abataj. Chiar şi vineri s-au adus 15 stâlpi şi 15 grinzi. Problema este că existau de dezechiparea abatajului unde au fost gaze, dar au aşteptat ca o femeie să ia atitudine pentru a aduce stâlpii aici”, spune inginerul CFL care a recurs la acest protest extrem pentru a nu risca viaţa colegilor ei!

[slideshow_deploy id=’27126′]