Salariatele care urmează să nască au dreptul să beneficieze, conform legii, de concediul de maternitate. Acesta se împarte în concediul pentru sarcină şi cel pentru lăuzie, are o perioadă fixă şi include o indemnizaţie lunară suportată din bugetul de stat.

Dreptul salariatelor la concediul de maternitate este prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, condiţiile de bază fiind ca acestea să aibă domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul ţării noastre şi să fi cotizat cel puţin o lună în ultimul an la sistemul public de sănătate.

Concediul are o durată totală de 126 de zile calendaristice, ce se împarte în mod egal întreconcediul pentru sarcină şi concediul pentru lăuzie, punctul de referinţă fiind data naşterii copilului. Totuşi, există şi posibilitatea ca cele două concedii să fie compensate între ele, însă numai în funcţie de recomandarea doctorului şi opţiunea salariatei.

„Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere. Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice„, dispune ordonanţa de urgenţă.

Salariatele care nu mai sunt asigurate din motive neimputabile lor pot să beneficieze de concediul de maternitate dacă nasc în termen de nouă luni de la pierderea efectivă a calităţii de asigurat. În această situaţie, „faptul că pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora”, potrivit actului normativ.

Atenţie! Concediul şi indemnizaţia de maternitate pot fi obţinute în baza certificatului medical eliberal de medicul curant. Medicul curant este, mai exact, orice medic aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate sau orice medic cu autorizaţie de liberă practică ce a încheiat o convenţie cu acestea.

Indemnizaţia este de 85% din media veniturilor ultimelor şase luni

Salariatele care se află în concediul de maternitate au dreptul să primească o indemnizaţie lunară, care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, de 85% din baza de calcul, aceasta din urmă fiind determinată „ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii”.

În cazul persoanelor care beneficiază de concediu dacă au născut în maximum nouă luni de la pierderea calităţii de asigurat, baza de calcul este constituită din media veniturilor din ultimele şase luni anterioare datei pierderii calităţii respective.

Indemnizaţia de maternitate se plăteşte doar pentru zilele lucrătoare din duratele de acordare a concediilor. În acelaşi timp, la stabilirea numărului de zile plătite se au în vedere atât prevederile legislative referitoare la liberele legale nelucrătoare, cât şi cele referitoare la stabilirea programului de lucru (din contractele colective de muncă).

Important! Indemnizaţia de maternitate se acordă pentru toată perioada concediului de lăuzie chiar şi în situaţia în care copilul se naşte mort sau moare în timpul acestuia.

Concedierea salariatelor gravide sau care au născut este interzisă

Printre interdicţiile de concediere impuse în prezent de Codul muncii se numără şi cele referitoare la salariatele care urmează să nască sau care au născut recent.

Astfel, angajatorii n-au voie să dea afară salariatele gravide, în măsura în care aceştia au aflat despre sarcină înainte de emiterea deciziei de concediere. Totodată, interdicţia se aplică şi pentru femeile aflate în concediul de maternitate.

Totuşi, actul normativ amintit prevede şi unele excepţii de la interdicţiile de concediere amintite. Mai precis, angajatorii pot da afară mamele sau viitoarele mame doar dacă aceştia se află în reorganizare judiciară, faliment sau dizolvare.

În altă ordine de idei, trebuie reţinut că, la stabilirea concediului de odihnă anual, perioadele aferente concediului de maternitate sunt considerate perioade de activitate prestată. Asta înseamnă că durata concediului de odihnă nu poate fi micşorată din cauza concediului de maternitate.

Atenţie! Solicitarea testelor de graviditate la angajare şi obligarea gravidelor, lăuzelor şi femeilor care alăptează să presteze muncă de noapte sunt interzise.

Gravidele şi mamele beneficiază de protecţie specială la muncă

Angajatorii trebuie să prevină expunerea gravidelor şi mamelor la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea, precum şi să nu le constrângă să facă o muncă dăunătoare sănătăţii, stării lor de graviditate sau copilului nou-născut, stabileşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003.

În acest sens, angajatorii sunt obligaţi să evalueze riscurile de la locurile de muncă şi să informeze salariatele cu privire la rezultate, drepturile pe care le au şi măsurile ce trebuie luate. „Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi expuse la locurile lor de muncă, a măsurilor care trebuie luate referitor la securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanţă de urgenţă”, scrie în actul normativ,informeaza avocatnet.ro.

Dacă sunt identificate aspecte ce pot pune în pericol sănătatea şi securitatea gravidelor şi a mamelor, angajatorii sunt nevoiţi să le modifice temporar condiţiile şi/sau programul de muncă sau, în caz contrar, să le repartizeze pe alte posturi. Dacă nici soluţia din urmă nu este posibilă, salariatele vizate pot cere intrarea în concediul de risc maternal.

foto:jurnalspiritual.eu

[slideshow_deploy id=’19869′]